Apocalipsa 17 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Unul din îngeri, cari țineau

Potirele – și cari erau

Șapte la număr – a venit

La mine și-astfel mi-a vorbit:

„Vino aici, să vezi îndată,

Căci se rostește-o judecată,

Asupra curvei celei cari

Șade, acum, pe ape mari.

2Cei care-au fost încoronați,

Peste pământ, ca împărați,

Mereu, cu ea, au tot curvit.

Oamenii care-au locuit

În lume – cari s-au perindat

Peste pământ – s-au îmbătat,

Sorbind al ei vin, de curvie!”

3Apoi, în Duhul, în pustie,

De către înger, am fost dus

Și într-un loc anume, pus.

Din locul meu, eu am văzut

Că o femeie a șezut

Pe-o fiară înspăimântătoare,

Ce-i stacojie, la culoare.

Fiara aceea se vedea

Că șapte capete avea.

Iar coarnele ce i-au crescut,

Zece erau. Am mai văzut,

Nume de hulă – negreșit –

Cari trupul i-au acoperit.

4Femeia ce sta așezată,

În purpură, era-mbrăcată

Și-n stacojiu. De-asemenea,

Împodobită era ea,

Cu pietre scumpe-n număr mare,

Cu aur și mărgăritare.

În mână, un potir, ținea,

Care, din aur, se vădea;

Plin era el, cu-amărăciuni,

Cu tot felul de spurcăciuni,

Precum și cu necurății,

Ce țin de ale ei curvii.

5Pe fruntea ei, ceva scria,

Iar scrisu-acela se vădea

A fi o taină. Cu mirare,

Citit-am: „Babilonul mare,

Cari este mama curvelor,

Precum și-a spurcăciunilor

De pe pământ. Am observat

6Cum că femeia s-a-mbătat,

De tot sângele sfinților,

Precum și-al mucenicilor

Care trăit-au pe pământ

Și cari, ai lui Iisus doar, sânt.

Când am văzut-o, m-am mirat,

7Dar îngerul m-a întrebat:

„De ce te miri? Ia seama bine,

Căci eu dezvălui, pentru tine,

Taina astei femei, îndată,

Și-a fiarei pe cari, așezată,

Acum, se află ea, și care,

Cu șapte capete, apare,

Și zece coarne, ce-au crescut,

Pe capete, cum ai văzut.

8Fiara a fost, dar nu mai este.

Vreau însă, să îți dau de veste,

Că din Adânc ea va apare,

Ca să se ducă la pierzare.

Locuitorii care sânt

Pe fața-ntregului pământ –

Cari, numele, nu și-au avut,

Înscrise, de la început,

În cartea vieții – au să fie

Mirați atunci când au să știe

Că fiara nu mai e și-apoi,

Că o să vină înapoi.

9Aici e mintea – pot a spune –

Cari plină-i de înțelepciune.

Iar capetele fiarei sânt

Cei șapte munți, de pe pământ,

Pe cari, femeia arătată,

Acum se află așezată.

10De-asemeni, capetele sânt

Șapte-mpărați de pe pământ:

Cinci au căzut, unul domnește,

Iar altul, în curând, sosește –

Însă puțin timp va avea,

În care poate ca să stea.

11Fiara la care ai privit –

Cari fost-a, dar ți-am deslușit

Că nu mai este – se vădea

Precum că e al optulea

Dintre-mpăratii amintiți,

Mai înainte pomeniți.

Între cei șapte-i așezată,

În rândul lor e numărată

Și după ce ea va apare

Are să meargă la pierzare.

12Iar cele zece coarne sânt

Zece-mpărați, de pe pământ,

Cari încă n-au împărățit.

Putere, ei vor fi primit,

Un ceas, căci au să trebuiască

Și ei, apoi, să-mpărățească,

Șezând cu fiara împreună.

13Un singur gând ei au să-și pună

Și fiarei, vor dori să-i dea

Puterea ce o vor avea.

14Toți împărați-acești, apoi,

Cu Mielul, vor purta război,

Dar El are să reușească –

În urmă – să îi biruiască,

Pentru că-i Domnul domnilor

Și Împăratul tuturor

Celor cari sunt încoronați –

Peste pământ – drept împărați.

Toți cei pe care i-a chemat –

Mielul – pe care i-a luat

Drept credincioși și i-a ales

A fi cu El – bine-nțeles

Că și ei biruiesc apoi,

Când se va da acel război.”

15În urmă, îngeru-a vorbit:

„Apele care le-ai zărit –

Pe care-i curva așezată –

Noroade sunt și, totodată,

Gloate și limbi, neamuri, pe care,

Acum, acest pământ le are.

16Coarnele care le-ai zărit –

Precum și fiara – negreșit,

Pe curvă, au să o urască

Și-apoi, au să o pustiască,

Lăsând-o goală. Toți acei

Au să mănânce carnea ei,

Iar restul, strâns va fi-ntr-un loc

Și ars are să fie-n foc,

17Căci Dumnezeul Cel de sus,

În a lor inimă a pus

Gândul de a se fi-nvoit –

După un plan, de El gătit –

Ca fiarei, să îi dăruiască

Puterea lor, împărătească,

Până când fi-vor împlinite

Cuvintele ce-au fost vestite,

De Dumnezeu. Femeia care –

18O știi – e o cetate mare,

Stăpână peste împărați,

Cari sunt, în lume-ncoronați.”