Ezechiel 22 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Apoi, Cuvântul Domnului

2Îmi zise: „Fiu al omului,

Să judeci, vrei a încerca?

Voiești tu dar, a judeca

Astă cetate păcătoasă

Care, de sânge, e setoasă?

Pune-i în față, negreșit,

Ce urâciuni a săvârșit!

3Spune: „Cel care e mereu,

Domnul, precum și Dumnezeu,

A zis așa: „Cetate care

Sângele-l verși fără-ncetare

Și ți-ai făcut idoli, căci vrei

Ca să te spurci apoi cu ei!

4Tu, vinovată, te-ai făcut!

Din pricină că am văzut

Sângele ce a fost vărsat

Și pentru că tu te-ai spurcat

Prin idolii făcuți de tine,

Iată se-apropie și vine

Al tău sfârșit! Zilele tale

Și toți ai tăi ani sunt pe cale

Să se sfârșească și să piară.

De-aceea iată, de ocară

Te fac, în fața tuturor

Popoarelor neamurilor.

5Cei de aproape și cei care

Se vor afla la depărtare –

Toți împreună, la un loc –

De tine își vor bate joc,

Căci ești vestită drept spurcată,

De tulburări mari încercată!

6În tine, toți acei pe care

Neamul lui Israel îi are

Drept voievozi, Își folosesc

Puterea ce o stăpânesc,

Să verse sânge, ne-ncetat.

7Dispreț în tine-au căpătat

Tatăl și mama. Chinuiți

Sunt cei străini și asupriți

Orfanii tăi se dovedesc.

Și văduvele-mpărtășesc

Aceeași soartă, negreșit,

Căci tot la fel au suferit.

8Iată că tu-Mi nesocotești

Locașurile și vădești

Mereu, aceeași nepăsare

Pentru Sabatele pe care

Eu, spre păzire, ți le-am dat,

Pentru că tu Mi le-ai spurcat.

9În tine sunt mulți bârfitori,

Care de sânge-s vărsători.

La tine îi adăpostești

Pe cei cari, jertfe idolești,

Mănâncă, sus, pe munții tăi.

În al tău mijloc sunt cei răi

Ce se dedau la desfrânări.

10În tine, relele purtări

Se-arată, căci au îndrăznit,

Astfel, să fi descoperit

Chiar goliciunea tatălui;

În tine nici o teamă nu-i

Și-atunci femeia e forțată

La vremea când e necurată!

11Cei cari în tine s-au aflat,

La urâciune s-au dedat,

Căci au luat soața pe care

Cel ce le e aproape-o are.

Iată-i acum că s-au spurcat

Atunci când și-au amestecat –

Nepăsători – sângele lor,

Cu sângele nurorilor.

Iată dar, că și-au necinstit

Nurorile; ba au curvit

Cu fetele ce se vădeau

Că ale lor surori erau –

Deci tocmai cu cele pe care

Drept fiice, tatăl lor le are.

12În tine se fac daruri care

Sunt pentru-a sângelui vărsare.

Iei camătă și te grăbești,

Aproapele, să-ți jefuiești.

Însă de Mine, uiți mereu” –

Spusese Domnul Dumnezeu.

13De-aceea Eu, din palme, bat,

Din pricină că ai vărsat

Mult sânge – după cum se știe –

Și ai fost plin de lăcomie.

14Va suferi inima ta?

Putere, tu vei arăta

În ale tale brațe, când

Pe Mine-ai să Mă vezi lucrând

În contra ta? Eu am vorbit

Și tot Eu – Domnul – negreșit,

Tot ce am spus, am să-mplinesc.

15În lume-am să te risipesc,

Printre popoarele ce sânt

Pe fața-ntregului pământ.

Atunci, zdrobită, o să fie

Toată a ta necurăție.

16În fața neamurilor – iată –

De tine tu vei fi spurcată,

Pentru ca astfel, tot mereu,

Să știi precum că Domn sunt Eu.”

17Apoi, Cuvântul Domnului

18Îmi zise: „Fiu al omului,

Casa ce-o are Israel,

În fața Mea, este la fel

Cu zgura; căci – de bună seamă –

Fier, cositor, plumb și aramă

Oamenii ei s-au dovedit

A fi-n cuptorul de topit.

Precum zgura argintului

Sunt ei, în fața Domnului.

19De-aceea, Cel care mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu,

În acest fel a cuvântat:

„Pentru că voi v-ați arătat

Doar niște zgură, vă adun

Și în Ierusalim vă pun,

În al lui mijloc. Iată, vreau,

20Asemeni zgurei, să vă iau,

Precum se strânge în cuptor,

Argint, fier, plumb sau cositor

Și cum la fel – de bună seamă –

În el se strânge și aramă

Atunci când trebuie suflat

În foc spre a fi ațâțat

Ca în putere el să crească,

Pentru ca tot să se topească.

La fel și Eu vă strâng pe voi,

Și am să vă topesc apoi.

21Da! Vă voi strânge la un loc,

Iar cu-al mâniei Mele foc,

Eu am să suflu peste voi

Și am să vă topesc apoi,

22Precum argintul e topit,

În topitoare. Negreșit,

Chiar în Ierusalim apoi,

La fel o să pățiți și voi.

Atunci veți și că Domnu-i Cel

Care-a adus, în acest fel,

Asupră-vă, a Lui urgie

Și a vărsat a Lui mânie.”

23Apoi, Cuvântul Domnului

24Îmi zise: „Fiu al omului,

Către Ierusalim privește

Și-aste cuvinte le rostește:

„O țară ești, necurățată;

O țară ce nu e udată

De ploaie, când are să vie

Ziua aceea de mânie.”

25Iată că toți aceia cari,

În al tău mijloc sunt mai mari,

Fără-ncetare uneltesc,

Căci sufletele, ei voiesc

Să le înghită. Sunt la fel,

Precum este leul acel

Care, răcnind, a sfâșiat

Prada. Căci ei au adunat

Mari bogății; au dobândit

Lucruri cari scumpe s-au vădit,

Iar numărul văduvelor

Crescut-a în mijlocul lor.

26Preoții calcă Legea Mea,

Căci ei nu țin seama de ea.

De-asemenea, nu iau aminte

La ale Mele locuri sfinte,

Ci ne-ncetat le pângăresc,

Pentru că nu deosebesc

Nimic din ceea ce e sfânt,

De celelalte ce nu sânt.

Conduși fiind de a lor fire,

Nu știu a face osebire

Între ceea ce e curat

Și ceea ce e necurat.

Nu se mai uită la acele

Sabate ce sunt ale Mele,

Și astfel, Eu M-am pomenit,

În al lor mijloc, pângărit

27În urmă, toți aceia cari

Sunt căpitanii lui cei mari

Se-arată-asemeni lupilor

Ce își sfâșie prada lor.

Să verse sânge, au pornit;

Suflete pierd, necontenit,

Să-și stingă lăcomia mare,

De bani, ce-o are fiecare.

28Prorocii lui se dovedesc

Că doar cu ipsos tencuiesc.

Vedenii au, amăgitoare,

Și prorocii înșelătoare.

Acești proroci au zis mereu:

„Așa vorbește Dumnezeu!”,

Deși Domnul nu le-a vorbit!

29Poporul s-a ticăloșit

Căci se dedă la silnicie.

Astfel ajuns-a să se ție

Doar de furat; se repezește,

Pe cel sărac și-l asuprește.

Străinul, între ei aflat,

E în picioare-apoi, călcat,

Chiar de se vede, negreșit,

Că omul e nedreptățit!

30Caut un om și tot privesc

În rândul lor, dar nu găsesc

Pe nimeni care ar putea

Să se așeze-n fața Mea.

Un zid să-nalțe omu-acel

Și în spărtură să stea el,

În fața Mea, pentru-a lui țară,

Ca astfel ea să nu mai piară,

Și să nu o mai nimicesc.

Pe nimeni, însă, nu găsesc!

31Îmi voi vărsa a Mea urgie

Și-i nimicesc, cu-a Mea mânie,

Iar faptele ce le-au făcut,

Asupră-le vor fi căzut.

Așa va fi, cum am zis Eu,

Cel ce sunt Domn și Dumnezeu.”