Eclesiastul 11 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Pâinea pe ape să-ți arunci

Și vei putea vedea atunci,

Că multă vreme vei umbla

Și-apoi, din nou, o vei afla.

2Împarte-ți-o-n multe bucăți –

Felii, chiar șapte sau opt, fă-ți –

Pentru că tu n-ai nici o știre

Când vine vreo nenorocire,

Ca să lovească-acest pământ

3Când încărcați de ploaie sânt,

Nori-și revarsă apa lor

Peste oricare muritor.

Copacul, unde va cădea –

Spre sud sau nord – veci va ședea

Acolo unde, pe pământ,

4Căzut-a. Cine, după vânt,

Se va uita, nu o să poată

Să-nsămânțeze niciodată,

Precum și cel ce s-a uitat

La nori, nu a mai secerat.

5Cum nu știi a vântului cale,

Cum în pântecul mamei sale

Nu știi cum oase i-au crescut

Ființei care s-a născut,

La fel n-ai să cunoști, mereu,

Lucrările lui Dumnezeu.

6Sămânța ți-o vei semăna

De dimineață, iar mâna

Să n-o lași să se odihnească,

Ci până-n seară să trudească,

Căci nu știi ce îți izbutește.

Nu știi, sămânța de va crește,

Sau truda mâinii de-i mai bună;

Dar poate-s bune împreună.

7Dulce-i lumina! Ochiul are

Plăcere de-a privii la soare.

8Cel care mult o să trăiască,

Se bucure! Dar să gândească

La cât de multe au să fie

Zilele nopții ce-o să vie.

Ce va urma, din nou, pot spune

Că este doar deșertăciune.

9Fii vesel tinere! Nu sta,

Posac, în tinerețea ta.

Bucură-ți inima, cât ești

Tânăr și vesel să pășești

Pe căile ce sunt plăcute

Ochilor tăi. Tinere, du-te!

Însă să ții minte, mereu,

Că pentru toate, Dumnezeu

Te va chema la judecată.

10Gonește întristarea toată,

Din inimă, și-ndepărtează

Răul din trupul tău. Veghează!

Zorile vieți-s trecătoare,

Iar tinerețea-i pieritoare.