1 Cronici 18 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Biruințele lui David

1După această întâmplare,

David a mers, cu oaste mare,

În contra Filistenilor,

Luând astfel, din mâna lor,

Cetatea Gat, ce-o stăpâneau,

Și satele ce-n jur erau.

2Pe Moabiți, i-a mai bătut

Și astfel, David a putut

Să-i facă de a-i fi supuși

Și-apoi, la biruri, au fost puși.

3Apoi, pe-al Țobei împărat –

Care-i Hadarezer chemat –

David, în urmă, l-a bătut.

Lucrul acesta l-a făcut,

Când se ducea către Hamat,

Voind ca peste Eufrat

Să își întindă-a lui domnie,

Stăpân, acolo, ca să fie.

4Robi, șapte mii luă apoi,

De călăreți, după război.

De-asemeni, David a luat

Prinși și din cei care-au luptat

Pe jos. Aceștia se vădeau

Că douăzeci de mii erau.

Cailor de trăsură, el

Le-a tăiat venele și-astfel,

Numai o sută a păstrat

Și-apoi la care i-a-nhămat.

Carele ce au fost luate,

Sunt la o mie numărate.

5Când Sirienii au văzut

Tot ceea ce s-a petrecut,

De la Damasc au pregătit

O mare oaste și-au venit

Pân’ la Hadadezer, să-i dea

Sprijin, îl lupta ce-o ducea.

David, însă, piept le-a ținut,

Iar cei pe care i-a bătut

Din numărul oștenilor

Care-au venit în ajutor –

Dintre ai Siriei copii –

Sunt douăzeci și două mii.

6În Siria Damascului,

O straje – din oamenii lui –

David apoi a rânduit,

Iar Sirienii i-au plătit

Biruri, în urmă, tot mereu.

Păzit era, de Dumnezeu,

David – oriunde se ducea –

În tot ceea ce el făcea.

7Hadadazer fost-a-nsoțit

De mulți slujbași, necontenit.

Cei care-n slujba lui erau,

Scuturi de aur doar purtau.

David, mâna, pe ele-a pus

Și la Ierusalim le-a dus.

8Hadadezer a stăpânit

Două cetăți, cari s-au numit

Tibhat și Cun. Apoi, din ele –

Deci din cetățile acele –

David a strâns – de bună seamă –

După război, multă aramă,

Din care, Solomon turnase

Marea de-aramă și lucrase

Și stâlpii Casei Domnului

Și-uneltele din Casa Lui.

9Tohu – cel care, împărat,

Fost-a-n Hamat înscăunat –

Atuncea când a auzit

Precum că David a zdrobit

A lui Hadadezer armată,

10La David a trimis, îndată,

Pe fiul său, cari s-a chemat

Drept Hadoram. El a plecat,

Având poruncă să-l curteze,

De bine ca să îi ureze

Și să îl laude apoi

Pentru că a purtat război

În contra împăratului

Hadadezer. Tohu și-ai lui,

Mereu, în luptă s-au aflat

Cu oastea ăstui împărat.

Iar Hadoram – de bună seamă –

Vase de-argint, aur și-areamă

A dus și-apoi le-a dăruit

Lui David, care le-a primit

11Și Domnului le-a închinat,

Așa precum a procedat

Cu arul și-argintul care

Le-a adunat, fără-ncetare –

De la popoarele bătute –

În urma luptelor avute:

De la Edom, sau Moabiți,

Sau de la cei Amaleciți,

De la al lui Amon popor,

Sau cel al Filistenilor.

12Când Abișai, acela care,

Țeruia, drept fecior, îl are,

A trebuit să ducă-apoi,

Cu Edomiții, un război,

Din ai Edomului copii

Ucis-a optsprezece mii.

I-a nimicit, în locul care,

Drept „Valea Sării”, nume-și are.

13Străji, în Edom, apoi a pus

Și astfel, toți i s-au supus

Lui David, căci Domnul veghea

Asupra lui, în ce făcea.

Înalții slujbași ai lui David

14David – cât fost-a împărat,

În Israel – a judecat

Și-apoi, dreptate, a-mpărțit

Poporului, necontenit.

15Fiul Țeruei, cel chemat

Ioab, fusese așezat

Drept căpitan al oștilor.

Mai mare-al scriitorilor,

Fusese Iosafat, cel care,

Pe Ahilud, părinte-l are.

16Fiul lui Ahitub – chemat

Țadoc – fusese așezat

Alături de acela care,

Pe-Ahimelec, drept tată-l are,

Și cari se cheamă-Abiatar.

Preoți erau ei, așadar.

Șavașa-i cel ce se vădea

Că rang de logofăt avea.

17Benaia-apoi, acela care,

Pe Iehoiada, tată-l are,

Mai mare-al Cheretiților –

Precum și-al Peretiților –

Ajunse a fi așezat,

Fiind pus chiar de împărat.

Fiii lui David – negreșit –

Dregătorii, au dobândit.