Leviticul 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Lepra de oameni

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Atunci când are cineva,

Pe pielea trupului, ceva,

Ca o pecingine, sau are

O umflătură, sau apare –

Întâmplător – o albă pată

Ce poate fi asemănată

Cu rana leprei, va fi dus

Și-n fața preotului, pus.

Deci la Aron, să-l duceți voi,

Sau la ai săi feciori. Apoi,

3Rana să fie cercetată

De preot. Dacă se arată

Că păru-n rană s-a albit

Și dacă ea s-a adâncit,

Atuncea rana apărută,

De către lepră e făcută.

Omul acela, declarat,

Va fi, de preot, necurat.

4Dar dacă rana cercetată

De către preot, nu se-arată

Că-n piele s-ar fi adâncit

Și dacă părul nu-i albit,

O săptămână-nchis să fie

Omul rănit. Când o să vie

5A șaptea zi, preotul are

Să facă, iar, o cercetare;

Și dacă i se va părea

Că, pe loc, rana ar ședea –

Deci dacă ea nu a crescut

Și de asemeni, n-a scăzut –

Îl va închide pe om, iar,

O săptămână. Așadar,

6A șaptea zi, apoi, el are

A face-o nouă cercetare,

Iar dacă rana n-a crescut –

Ci dimpotrivă, a scăzut –

Va declara că e curat

Omul pe cari l-a cercetat.

7Dacă pecinginea s-a-ntins

Și-n juru-i, piele a cuprins –

După ce omul, drept curat,

A fost, de preot, declarat –

Va trebui, de voie bună,

În urmă, ca să se supună,

La cercetări, încă odată.

8Deci rana fi-va cercetată,

Din nou, de preot. De s-a-ntins

Pecinginea și a cuprins

Pielea din jur, e declarat

Omul acela, necurat,

Pentru că rana s-a vădit

A fi de lepră, negreșit.

9Dacă pe cineva, apare

Rana de lepră, omul are

Să fie, de îndată, dus

Și-n fața preotului, pus.

10Acesta îl va cerceta

Și dacă el va constata

Că omului i-a apărut

O umflătură ce-a făcut

Ca păr și piele să se-albească –

Pe-al ei cuprins – și să vădească,

În ea, urmă de carne vie,

11Atuncea trebuie să știe

Că acel om a dobândit

O lepră care s-a-nvechit.

Preotul este obligat

Să îl declare necurat.

Să nu-l închidă așadar,

Căci nu mai este necesar

Acum, pentru că s-a vădit

Că necurat e, negreșit.

12Dar este altă socoteală,

Când lepra face o spuzeală,

Acoperind, cu-a ei culoare –

Din cap și până la picioare –

Pielea celui ce-i bănuit

Cum că, de lepră, e lovit.

La preot, se va arăta,

13Și-acesta îl va cerceta;

Iar dacă a descoperit

Că lepra a acoperit

Tot trupul celui cercetat,

Să îl declare-apoi, curat.

Fiindcă pielea-i s-a albit,

El, drept curat, e socotit.

14Dar când găsită o să-i fie,

Având pe piele, carne vie,

Omul acela, necurat,

15Va fi, de preot, declarat,

Căci carnea vie-i necurată

Și prin ea, lepra se arătă.

16Dacă se schimbă carnea vie

Și iarăși, albă o să fie,

La preot, să se-nfățișeze.

17Acesta să îl cerceteze,

Iar dacă preotu-a văzut

Că rana, albă, s-a făcut,

Să îl declare, imediat,

Pe omu-acela, drept curat.

18Dacă pe piele-i răsărită

O bubă ce-i tămăduită

19Apoi, și-n locul ei apare

O pată albă la culoare –

Sau de un alb mai colorat

Cu roșu – omul, imediat,

La preot, să se-nfățișeze.

20Acesta să îl cerceteze.

De-n piele s-a mai adâncit

Pata, iar părul s-a albit,

El trebuie să îl declare

Drept necurat, pentru că are

Rană de lepră-n buba lui.

21Dacă culoarea părului –

În acea pată – n-a albit,

Dacă ea nu s-a adâncit

În piele, ci a mai scăzut

Față de cum, la început,

Fusese pata arătată,

Omul să fie-nchis, îndată

Și singur, astfel, să rămână

El, vreme de o săptămână.

22Dacă cumva, pata s-a-ntins

Și-n juru-i, piele a cuprins,

De preot, fi-va declarat

Omul acela, necurat.

23Dar dacă pata nu s-a-ntins

Și-n juru-i, piele, n-a cuprins,

E semnul unei răni, uscată,

În locu-n care-a fost aflată

Buba, iar omul, drept curat,

Va fi, de preot, declarat.

24Când omul are, într-un loc,

Pe pielea sa, urme de foc –

Deci o arsură – după care,

În locul urmei îi apare

O pată albă imediat –

Sau alb, cu roșu colorat –

La preot, să se-nfățișeze.

25Acesta să îl cerceteze,

Iar dacă părul s-a albit

Și pata s-a mai adâncit,

Să știe cum că lepră are

Și, necurat, să îl declare.

Astfel, arsura – negreșit –

Rană de lepră, s-a vădit.

26Dacă preotul a văzut,

Cum că arsura a scăzut,

Că păru-n ea nu s-a albit,

Iar rana nu s-a adâncit,

Să îl închidă-o săptămână

Și singur, omul să rămână.

27A șaptea zi, va fi chemat,

De preot, pentru cercetat.

Iar dacă pata s-a întins

Și piele-n juru-i a cuprins,

Cel care fost-a cercetat

Luat va fi, drept necurat,

Pentru că rana s-a vădit,

A fi de lepră, negreșit.

28Dar dacă pata nu s-a-ntins

Și piele-n juru-i n-a cuprins,

Și dacă ea nu a crescut –

Ci dimpotrivă, a scăzut –

Este o rană dovedită,

Că din arsură-i provenită.

29Atunci când întâmpla-se-va,

Rană, să aibă cineva,

Pe cap sau barbă, negreșit,

La preot, trebuie venit,

Indiferent de e bărbat

Ori e femeie. Cercetat,

30Va fi, atunci, omul acel,

De către preot, în ăst fel:

Dacă rana s-a adâncit

Și păr subțire-ngălbenit

Are în ea, ca necurat

Să-l dea pe omul cercetat.

Râie de cap, poate avea –

Sau barbă – ori asemenea,

Lepră să aibă-i cu putință.

31Când preotul, cu-a lui știință,

Vede că rana s-a oprit

Și-n piele nu s-a adâncit,

Și când de-asemeni, a văzut

Că-n ea, păr negru n-a crescut,

Să îl închidă-o săptămână,

Pe om ca, singur, să rămână.

32Să-l cheme să se-nfățișeze,

A șaptea zi, să-l cerceteze;

Și dacă râia nu s-a-ntins

Și dacă în al ei cuprins,

Părul nu s-a îngălbenit

Și dacă nu s-a adâncit

Rana, în pielea celui care,

33Râie, la cap, să aibă pare,

După ce are ca să-l vadă,

Omul trebuie să se radă.

Locul de râie doar cuprins,

Are să-l lase neatins.

Apoi – de preot – închis, iară,

Omul va fi, a doua oară,

Un timp de înc-o săptămână,

În care, singur, să rămână.

34Să-l cheme să se-nfățișeze,

A șaptea zi, să-l cerceteze;

Și dacă râia nu s-a-ntins

Și-n juru-i, piele, n-a cuprins,

Și dacă nu s-a adâncit

În piele, omul – negreșit –

Are să fie declarat,

De către preot, drept curat.

Să-și spele haina omu-acel

Și-apoi, curat, va fi, astfel.

35Dar dacă râia s-a întins

Și piele-n juru-i a cuprins –

După ce omul, declarat

A fost, că este drept curat –

36Din nou, să se înfățișeze,

La preot, ca să-l cerceteze.

Iar dacă râia s-a întins

Și piele-n juru-i a cuprins,

Atunci, preotu-n rana lui,

Să nu mai cate păr gălbui,

Ci să-l declare necurat.

37De-i pare că, pe loc, a stat

Râia aceea și-a văzut,

Că-n ea, păr negru n-a crescut,

Omul acela-i vindecat.

Deci să-l declare drept curat.

38Atunci când întâmpla-se-va,

Pete, să aibă cineva,

Pe trup, cari albe s-au vădit,

La preot trebuie venit,

Indiferent de e bărbat

Sau e femeie. Cercetat

39Va fi, atunci, omul acel,

De către preot, în ăst fel:

Dacă pe pielea trupului,

Sunt pete – de un alb gălbui –

Acestea, fără îndoială,

Sunt pete ce-au făcut spuzeală,

Pe pielea celui cercetat.

Deci acel om este curat.

40Când unui om îi va cădea

Părul, iar el va rămânea

Pleșuv, să știți că e curat.

41Dacă, în față, i-a picat

Părul, pleșuv e, din ‘nainte,

Și e curat. Luați aminte

42Și-atent să cercetați apoi:

Dacă-n ‘nainte sau ‘napoi

Este pleșuv și-o rană are,

Cari alb roșcată-i la culoare,

Veți ști că e – fără-ndoială –

O lepră ce-a făcut spuzeală,

În partea ce s-a pleșuvit.

43Să-l cerceteze, negreșit,

Preotu-n urmă. De găsește,

Pe partea care se vădește

A fi pleșuvă mai apoi –

Fie-n ‘nainte sau ‘napoi –

O umflătură, rană care

E alb roșcată la culoare –

Și poate fi asemănată

Cu lepra cari, pe trup, se-arată –

44Să știe că omul acel

Este lepros și-n acest fel,

El trebuie ca, necurat,

A fi, de preot, declarat.

45Leprosul care e atins

De astă rană, înadins,

Cu capul gol, mereu, va sta.

Doar peste barbă, va purta

O-nvelitoare, ne-ncetat.

Straiul său fi-va sfâșiat

Și-n orice loc va fi venit,

El va striga, necontenit:

„Sunt necurat! Sunt necurat!”

46Până când fi-va vindecat,

El, necurat, va rămânea

Și singur, trebuie să stea;

Afară, o să trebuiască –

Din tabără – să locuiască.”

Semnele leprei de pe haine

47„Atunci când întâmpla-se-va

Că se va arăta, cumva,

O rană ce s-a dovedit

A fi de lepră – negreșit –

Pe-o haină care e făcută

Din lână sau din in țesută,

48Sau în urzeală folosită,

În bătătura împletită

Din in ori lână, sau – cumva –

Este o piele, ori ceva

Care, din piele, s-a făcut,

49Și dacă rana s-a văzut

Că e verzuie la culoare –

Sau roșiatică apare –

Pe haină, piele, în urzeală,

În bătături, fără-ndoială

Că astă rană se vădește

De lepră-a fi și trebuiește

Ca preotului, de îndată,

Apoi, să-i fie arătată.

50Preotul o va cerceta,

Iar lucru-acel, apoi, va sta

Închis, timp de o săptămână.

Acolo are să rămână,

51Până-n a șaptea zi în care,

Se face-o nouă cercetare.

Iar dacă rana s-a întins

Pe haină, piele, și-a cuprins

Și bătăturile acele –

Din lână, in – lucruri de piele,

Rana aceea e vădită

Că este lepră învechită;

Iar lucrul ce s-a cercetat,

Este un lucru necurat.

52Să ardeți haina necurată,

Sau bătătura ce-i lucrată

Din in sau lână; iar apoi

Să ardeți și urzeala voi.

Să ardeți lucrurile-acele

Care făcute sunt, din piele.

Toate, le strângeți, la un loc,

Căci trebuiesc arse, în foc.

53Dar dacă rana nu s-a-ntins

Pe haină și nu a cuprins

Urzeli sau bătături, și-acele

Haine și lucruri ce-s din piele,

54Acestea trebuiesc luate,

Urmând apoi, a fi spălate,

Pe părțile ce-au fost atinse

Și care-au fost, de răni, cuprinse.

Apoi, închise, să rămână,

Din nou, încă o săptămână.

55Preotu-apoi se va uita,

Atent și iar va cerceta

Rana ce-ntâi a fost spălată,

Și dacă nu va fi schimbată –

Aceasta – la înfățișare

Și nu s-a-ntins, după spălare,

Lucrul acela-i necurat.

Deci ars să fie, imediat,

Căci poate-o parte-a lucrului –

Pe fața sau pe dosul lui –

Ros ca să fie, a ajuns,

De lepra care l-a pătruns.

56Dar dacă preotu-a văzut

Că rana ‘ceea a scăzut

După ce-ntâi a fost spălată,

Are s-o rupă, de îndată,

Din haină, din lucrul de piele,

Din bătăturile acele

Și, de asemeni, din urzeală.

57Dacă mai iese la iveală

În bătăturile acele,

În lucruri care sunt din piele,

Sau dacă iese în urzeală,

Înseamnă că e o spuzeală

De lepră care a atins

Lucrul, și trebuie aprins;

Deci lucrurile, într-un loc,

Duse vor fi și arse-n foc.

58Haina, sau lucrul cel de piele,

Ori bătăturile acele,

Urzeala care s-au spălat

Și de pe cari s-a observat

Că rana leprei a pierit,

Să se mai spele, îndoit;

Deci să se spele, bunăoară,

Lucrul acel, a doua oară.

După ce-a fost astfel spălat,

Lucrul acela e curat.

59Aceasta-i legea ce privește

Rana de lepră ce lovește

Haine de lână, in sau piele,

Ori bătăturile acele,

Urzelile pe cari le are,

Sau lucrurile oarecare.

Prin astă lege, declarate,

Curate sunt, sau necurate.”