1„Voi, cei cari întristați sunteți,
Veniți la ape, ca să beți!
Să vină chiar și-acela care
Este sărac, iar bani nu are!
Veniți! Bucate cumpărați!
Lapte și vin să mai luați!
Veniți să cumpărați, căci iată,
Sunt fără bani și fără plată!
2De ce, mereu, voi vă grăbiți,
Argintul să îl cântăriți
Pentru ceva ce se vădește
Că nici măcar nu vă hrănește?
De ce vă place ca să dați
Tot ce prin muncă câștigați,
Ceva pentru a cumpăra,
Ce nu vă poate sătura?
Să ascultați dar, ce vă spun
Și veți mânca ce este bun,
Iar al vost’ suflet va putea,
Hrană gustoasă, a avea.
3Luați aminte și veniți
La Mine, căci o să trăiți!
Iată că am să-nchei apoi,
Un legământ veșnic, cu voi,
Pentru ca astfel să-ntăresc
Toată-ndurarea ce-o vădesc
Față de casa cea pe care,
David urmașă-n lume-o are.
4Printre popoare, l-am pus Eu,
Martor să-Mi fie, tot mereu,
Și cap și-apoi stăpânitor
Al tuturor popoarelor.
5Iată – într-adevăr – apoi,
La Mine, neamuri, chema-voi,
Pe care nu le-ai cunoscut,
De care – știre – n-ai avut.
Popoare, voi chema apoi,
Care nu vă cunosc pe voi.
La tine, alerga-vor ele,
Pentru că neamurile-acele
Veni-vor, pentru Dumnezeu,
Pentru Cel cari ți-e Domn, mereu.
Ele-au să vine pentru Cel
Cari Sfânt îi e, lui Israel,
Pentru Cel care Se vădește,
Pe tine, că te proslăvește.”
6De-aceea zic: Seama luați!
Pe Domnul să Îl căutați!
Să-L căutați necontenit,
Cât încă poate fi găsit!
Ascultați dar, vorbele-aceste:
Cât încă El aproape este,
Pe Domnul, voi nu pregetați,
Necontenit, să Îl chemați!
7Cel rău să-și lase a lui cale.
Să-și lase gândurile sale
Omul care-i nelegiuit
Și să se-ntoarce, negreșit,
La Domnul, căci îl va ierta
Și milă îi va arăta.
Lăsați-vă de rău și-apoi,
Veniți cu toți, înapoi,
La Dumnezeul nostru care
Nu obosește dând iertare.”
8Căci iată, gândurile Mele
Nu sunt asemenea cu cele
Cari ale voastre se vădesc.
De-asemeni, se deosebesc
Căile noastre și-astfel ele
Nu sunt și drumurile Mele.
9Așa cum cerurile sânt
Departe de acest pământ,
Așa sunt gândurile Mele
Și căile față ce cele
Cari ale voastre se vădesc.
10Căci după cum din cer pornesc
Ploi și zăpezi care apoi,
N-au să se-ntoarcă înapoi –
Ci fac pământul de rodește,
Dând pâine celui ce trudește –
11Așa e și Cuvântul Meu –
Cuvânt pe care-L rostesc Eu –
Căci nu Se-ntoarce înapoi
Făr’ a aduce rod apoi,
Ci-Mi împlinește, negreșit,
Voia și planul ticluit.
12Da, veți ieși cu bucurie.
Pacea, cu voi, are să fie.
Dealuri și munți, ‘naintea ta,
Cu veselie vor cânta,
Iar toți copacii din câmpie,
Din palme bat, cu bucurie.
13În locul spinului, frumos
Se va-nălța un chiparos
Și-n locul mărăcinelui
Va crește tufa mirtului.
Lucrul acest va fi mereu,
O slavă pentru Dumnezeu.
Va fi un semn nepieritor,
În calea veșniciilor.”
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
