Ioan 21 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Arătarea la marea Tiberiadei

1Iisus, mereu, a fost zărit,

De ucenici; El S-a ivit,

La a Tiberiadei mare,

Unde erau – din întâmplare –

2Simon – zis Petru – însoțit

De Toma – Geamănul numit –

Natanael – ce se trăgea

Din Cana, în Galileea –

Apoi, fiii lui Zebedei

Și alți doi ucenici, cu ei.

Toți, împreună, se aflau,

Pe malul mării și vorbeau.

3Petru le zise: „Eu mă duc,

Pește să prind și să v-aduc.”

Ei au răspuns: „Venim și noi!”

Cu o corabie, apoi,

Ieșiră-n larg, la pescuit.

Întreaga noapte, s-au trudit,

Dar n-au prins pește. Dimineață –

4Pe când soarele, a sa față,

Din valuri, lumi-și arăta –

Văzură că cineva sta,

Pe țărm. Era Domnul Iisus,

Însă, ei nu știau. S-au dus,

5Spre El. Când s-au apropiat,

Domnul Iisus i-a întrebat:

„Copiii mei, aveți voi, oare,

Pe-aicea, ceva de mâncare?”

„Nu!” – au zis ei. „Bine. Luați

6Mreaja și-apoi o aruncați,

În partea dreaptă, căci să știți

Că pești, acolo doar găsiți.”

7Atunci, discipolul iubit,

De Domnul, astfel i-a vorbit,

Lui Petru: „El este Iisus!

E Domnul nost’!” Petru s-a dus,

Degrabă, haina și-a luat,

S-a-ncins – căci era dezbrăcat –

Și-apoi, în mare, a sărit.

8Ceilalți discipoli au venit,

Cu-a lor corabie, trăgând

Mreaja cu pești. De țărm, fiind,

La două sute de coți doar,

Veniră repede-așadar.

9Pe țărmul mării, au găsit –

Când din corabie-au ieșit –

Jeratic de cărbuni, pe care,

Pești fost-au – pentru fiecare –

10Precum și pâine. Domnu-a spus:

„Peștii pe care i-ați adus

Acuma, puneți-i aici!”

11În grabă, dintre ucenici,

Petru fugi, cu sprinten pas,

Și, din corabie, a tras

Mreaja, la țărm. Prinseră ei,

O sută și cincizeci și trei

De pești – toți mari – atunci, deodată,

În pescuirea minunată.

Cu toate că mulți pești ținea,

Acea mreajă nu se rupea.

12Apoi, Iisus a zis: „Veniți

Aici, cu toții, și prânziți!”

Să Îl întrebe, nu-ndrăzneau,

„Cine ești Tu?”, căci toți știau,

Că este Domnul. A luat,

13Pâine, Iisus, și-apoi le-a dat,

La toți; la fel, a împărțit

Apoi, și peștele prăjit.

14A treia oară s-a-ntâmplat,

Atuncea, că S-a arătat

Iisus, discipolilor Lui,

După-nvierea Domnului.

Iisus vestește moartea lui Petru

15Când toți sfârșit-au de prânzit,

Iisus, lui Petru, i-a vorbit:

„Simone, al lui Iona fiu,

Un lucru doar, voiesc să știu:

Spune-Mi deci, Petre, Mă iubești,

Mai mult tu, decât toți acești?”

„Da Doamne! Știi că Te iubesc,

Și știi că adevăr rostesc!” –

Petru a spus, privind spre ei.

„Să paști dar, mielușeii Mei!” –

Zise Iisus. Apoi, a stat,

16Și-a doua oară, l-a-ntrebat:

„Simone, al lui Iona fiu,

Mă iubești tu, voiesc să știu?”

Petru s-a întristat și-a spus:

„Te iubesc Doamne!”, iar, Iisus,

„Paște-Mi oițele!” – îi spuse.

17Apoi, a treia oară-i puse,

Lui Petru-aceeași întrebare:

„Îmi spune, Mă iubești tu, oare,

Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu,

Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” –

Răspunse Petru – întristat,

Căci, de trei ori, l-a întrebat

Dacă-L iubește – iar, Iisus,

„Să Îmi paști oile!” – i-a spus.

18„Iată, îți spun adevărat:

Când tu, mai tânăr, te-ai aflat,

De unul singur te-ncingeai

Și doar, unde ai vrut, mergeai.

Dar când vei mai îmbătrâni,

Altfel de timpuri vor veni:

Atunci, mâinile-ți vei întinde,

Iar brâul, altul ți-l va prinde

Și vei fi dus, de omu-acel,

Unde nu vrei – unde vrea el.”

19Iisus, în ăst fel, a vorbit,

Ca să arate, deslușit,

În ce fel, Petru-o să sfârșească –

Cu ce moarte-o să-L proslăvească,

Pe Dumnezeu. Apoi, Iisus,

„Hai după Mine!” – i-a mai spus.

20Petru s-a-ntors și l-a zărit

Pe ucenicul mult iubit

De Domnul – cel care și-a pus,

Capul, pe pieptul lui Iisus,

La cină, întrebând apoi:

„Cine Te vinde, dintre noi?”.

21Petru, după ce s-a uitat

La el, pe Domnul, a-ntrebat:

„Doamne, cu-acesta ce-o să fie?”

22Iisus a zis: „Ce-ți pasă ție,

De el, dacă Eu vreau ca până

Voi reveni, el să rămână?

Tu, însă, după Mine vină!”

23De-atunci dar, din astă pricină,

Printre frați, zvonul a ieșit,

Că ucenicul cel iubit,

N-o să mai moară. Dar Iisus

N-a zis că nu moare, ci-a spus,

Lui Petru, doar: „Ce-ți pasă ție,

Dacă voiesc Eu, să rămâie,

Până revin?” – n-a zis nimic

24În plus; iar acel ucenic,

E cel care adeverește

Aceste lucruri și vestește

Tot ceea ce s-a petrecut,

Căci, aste lucruri, le-a văzut

Și-apoi le-a scris. Noi, totodată,

Cunoaștem că-i adevărată

Mărturisirea lui. Mai sânt

25Multe lucrări, ce, pe pământ,

Iisus, atuncea, le-a făcut.

Toate, dacă s-ar fi trecut

Cu de-amănuntu-n cărți, n-aveau,

În lume, loc, câte erau.

Ele, prin vremi, pân’ la noi vin,

Ca-n El, să credem toți. Amin.