1 Samuel 9 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Saul la Samuel

1În Beniamin, a locuit

Un om cari, Chis, a fost numit.

Era fiul lui Abiel,

Al lui Țeror mai era el,

E al lui Becorat – cel care,

Pe Afiah, tată, îl are –

Și e al unui Beniamit,

Om tare și voinic, vădit.

2Un fiu, omul acel avea;

Saul, feciorul se numea

Și era tânăr și frumos.

Îi întrecea, neîndoios,

În înălțime, pe toți cei

Cari fost-au de-ai lui ani, și ei.

3Chis, măgărițe, a avut,

Iar într-o zi i s-au pierdut.

Atunci, pe Saul l-a trimis

Ca să le caute și-a zis:

„Ia-ți sluga, iar apoi plecați

De grabă, să îmi căutați

Voi, măgărițele, acum.”

De-ndată, să porniți la drum,

Căci trebuie să le găsim!”

4Prin muntele lui Efraim,

Saul și sluga au trecut.

În urmă, ei au străbătut

Țara Șalișa, după care

Țara Șalim. Pe fiecare,

În amănunt, le-a cercetat,

Dar măgărițe n-au aflat.

Spre Beniamin ei s-au grăbit,

Dar ele-au fost de negăsit.

5Spre țara Țuf, apoi, s-au dus,

Iar Saul, slugii lui, i-a spus:

„Hai să ne-ntoarcem înapoi,

Ca să nu-și facă griji, de noi –

Că stăm atâta – al meu tată!”

6Sluga-i răspunse-atuncea: „Iată,

În fața noastră-n depărtare,

Se află o cetate mare.

În ea, o să găsim – știu eu –

Un om ce-i al lui Dumnezeu.

Tot ceea ce omul vorbește,

Cu siguranță, se-mplinește.

Haidem la el, să-l întrebăm,

Să știm ce drum să apucăm.”

7Saul i-a zis slugii apoi:

„Dar ce putem să-i ducem noi,

Acestui om al Domnului?

Merinde-n sacul nostru nu-i.

De daruri, ce să mai vorbim?

Deci, ce putem să-i dăruim?”

8Sluga, din nou, a cuvântat:

„Un sfert de siclu, am luat –

De-argint – cu mine. Astfel, eu

Dau omului lui Dumnezeu,

Argintu-acesta, bunăoară.” –

9În Israel, odinioară,

Atunci când cineva voia,

De Domnul a-ntreba, zicea:

„Haidem dar, pân’ la văzător!”

Așa le-au spus prorocilor,

În vremile de mult trecute,

Căci vedeau lucruri nevăzute. –

10Saul răspunse: „Ai dreptate!

Haidem să mergem, în cetate.”

Apoi, spre casa omului

Care era al Domnului,

Porniră ei, cu pas grăbit.

11Mergând pe drum, au întâlnit

Câteva fete cari s-au dus

Să scoată apă, și le-au spus:

„Aicea este văzătorul,

La care merge tot poporul?”

12Fetele au răspuns, îndată:

„În fața ta, se află, iată!

Du-te dar, repede, la el!

Astăzi venit-a omu-acel,

Și este foarte ocupat,

Căci tot poporu-i adunat

Pentru că vor ca să se ducă

Pe înălțimi, jertfe, s-aducă.

13Dacă-n cetate-o să intrați,

Fiți siguri că o să-l aflați,

Căci el, acasă, s-a oprit,

‘Nainte de-a se fi suit

La locul cel înalt, în care

Așteaptă-ntreaga adunare.

Poporul îl așteaptă, încă,

Și nimenea nici nu mănâncă

Până când nu vine și el,

Ca să mănânce toți astfel.

De-aceea, voi să vă zoriți,

Căci doar acum o să-l găsiți.”

14Ei, spre cetate, au plecat,

Iar când, pe poartă, au intrat,

În a lor cale a ieșit

Chiar Samuel, fiind grăbit

Pe înălțime să se ducă

Și jertfe-acolo să aducă.

15Dar Domnul, cu o zi ‘nainte,

L-a înștiințat: „Să iei aminte!

16La acest ceas, mâine-ți trimit

Un om, din Beniamin venit.

Să-l ungi, când va sosi la voi,

Drept căpetenie apoi,

Peste-al lui Israel popor.

Din mâna Filistenilor,

Prin el, am să vă izbăvesc,

Căci îndurare, Eu voiesc

Să îi arăt poporului,

Pentru că strigătele lui,

Până la Mine s-au urcat.”

17Când Samuel l-a observat

Pe Saul, Domnul i-a vorbit:

„Acesta-i omul potrivit,

Cel despre cari vorbisem Eu.

Deci el, peste poporul Meu,

Ca să domnească, va fi pus.”

18Saul, la Samuel, s-a dus

Și-i zise astfel: „Îmi arată,

Te rog, unde e așezată –

La voi, aici – casa pe care,

Al vostru văzător o are.”

19Când Samuel l-a auzit,

În felu-acesta, i-a vorbit:

„Află că eu sunt văzătorul.

Vino cu mine, căci poporul,

Pe înălțime, este dus.

Vom merge dar, cu toții, sus,

Iar azi, cu mine, vei mânca

Și abia mâine vei pleca.

Am să îți spun – de mergi cu noi –

Tot ce-ai în inimă apoi.

20De măgărițele pierdute,

De voi, în zilele trecute,

Să nu-ți faci griji; nu s-au pierdut,

Deși trei zile au trecut

De când voi nu le-ați mai zărit.

Aflați, însă, că s-au găsit.

Și pentru cine s-a păstrat

Tot ce e mai de preț aflat,

În Israel? Nu-s pentru tine

Și pentru-acela care vine,

Din casele tatălui tău?”

21Saul a zis, la rândul său:

„Nu sunt eu, oare, Beniamit?

Și oare nu sunt eu ieșit

Din semințiile pe care,

Mai mici, Israelul le are?

Și nu știi că familia mea

Mai mică e – de-asemenea –

Dintre acelea care vin

Din neamul meu, din Beniamin?

De ce, în ăst fel, îmi vorbești,

Când, prima oară, mă-ntâlnești?”

22Atunci – îndată – Samuel,

Pe Saul, l-a luat cu el.

Pe slujitor l-a mai luat

Și, împreună, au intrat,

În încăperea ‘ceea care

O foloseau pentru mâncare.

La masă fost-au așezați

În frunte, printre-acei bărbați

Care poftiți au fost și ei.

În număr, oamenii acei,

Cam la treizeci s-au ridicat.

23După ce toți s-au așezat

La masă, Samuel s-a dus

La bucătarul său și-a spus:

„Să-mi aduci porția pe care

Ți-am dat-o ție, spre păstrare,

Când te-am chemat, mai la oparte,

Și-am poruncit s-o pui deoparte.”

24Omul, atunci, plecă grăbit

Și-apoi, cu spata a venit,

Care – de-asemenea – avea

Tot ceea ce ținea de ea.

Porția astfel pregătită,

Lui Saul fost-a dăruită.

După aceea, Samuel

A cuvântat, în acest fel:

„Iată dar porția păstrată,

Ție îți este-acuma, dată.

Ia și mănâncă! Pentru tine,

Eu am păstrat-o, căci la mine,

Știam că ai să vii, la masă.

Tocmai de-aceea-n a mea casă,

Am strâns popor, în număr mare,

Ca să te vadă fiecare.”

În acea zi, Saul a stat,

Cu Samuel și a mâncat.

25De pe-nălțime, înapoi,

Către cetate-au mers apoi,

Unde, pe casă, s-au urcat

Și amândoi de vorbă-au stat.

26A doua zi dar, Samuel,

Pe Saul, l-a chemat la el –

Pe-acoperișul casei, sus –

Unde în acest fel i-a spus:

„Scoală, căci te-nsoțesc apoi.”

El s-a sculat și amândoi,

Din casă-n urmă, au ieșit

Și înainte au pornit,

27Spre marginea cetății care

Era la mică depărtare.

Puțin au mers, când Samuel,

Lui Saul, i-a vorbit, astfel:

„Trimite-ți sluga înainte,

Iar tu rămâi și ia aminte

La ceea ce-ți voi spune eu,

De la al nostru Dumnezeu.”