Isaia 56 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Așa vorbește Dumnezeu:

„Păziți ce este drept mereu,

Și faceți doar ce este bine;

Căci a Mea mântuire vine

Și-apoi neprihănirea Mea –

Curând, curând – se va vedea,

Pentru că peste firea toată,

E gata a fi arătată.

2Ferice e de omul care,

Să facă acest lucru, are,

Precum și de-al său fiu cari știe,

În el, statornic să se ție,

Păzind mereu, al Meu Sabat

Spre a nu-l pângări vreodat’,

Și stăpânindu-și brațul său,

Ca să nu facă nici un rău!

3Străinii cari au să voiască,

De Domnul să se alipească,

Să nu zică: „Domnul, pe noi,

Are-a ne despărți apoi,

De-al său popor!”. De-asemenea,

Nici famenul nu va avea

Voie să zică: „M-am uitat

Și văd că sunt un pom uscat!”,

4Căci Domnul, astfel, a vorbit:

„Toți famenii care-au păzit

Sabatele și au făcut

Doar ceea ce Îmi e plăcut –

Pentru că ei statornici sânt

Mereu, în al Meu legământ –

5Au să primească-n Casa Mea,

Un loc. Un nume vor avea,

Nume cu mult mai bun – pot zice –

Decât cei cari sunt fii și fiice.

Numele dat lor o să fie

Un nume pentru veșnicie.

6Pe cei străini – ce-au să dorească

De Domnul să se alipească

Pentru ca să-I slujească Lui

Iubind Numele Domnului,

Păzind mereu al Lui Sabat

Spre a nu-l pângări vreodat’,

Și-arată că în stare sânt

Să țină al Meu legământ –

7Am să-i aduc, în urmă, Eu,

La muntele cel sfânt al Meu,

Și-o nesfârșită veselie,

Asupra lor are să vie,

Atuncea când au să se adun

În Casa Mea de rugăciune.

Jertfe și arderi au să-Mi dea,

Pe-altarul Meu, în Casa Mea.

Aceste jertfe, pregătite

De către ei, vor fi primite.

Atunci, Casei i se va spune

Drept Casă pentru rugăciune

A tuturor neamurilor

Și-a tuturor popoarelor.”

8Așa vorbește Dumnezeu

Care îi strânge, tot mereu,

Pe cei care s-au risipit

Și din Israel au ieșit:

„Voi strânge și alte popoare

Și neamuri care sunt sub soare,

Pe lângă cei ce i-am chemat

Și cari, acum, i-am alungat.”

Mustrări și mângâieri

9„Veniți voi, fiarelor, cu toate,

În câmpuri sau păduri, aflate!

Degrabă să vă adunați!

Veniți! Veniți ca să mâncați!

10Sunt orbi cei care îl păzesc.

Pricepere nu dovedesc.

Câini muți sunt ei și aiurează.

Stau tolăniți și dormitează.

11Totuși, sunt niște câini în care

Zace o lăcomie mare

Și nu se satură nicicând.

Niște păstori, lângă oi, stând,

Sunt ei, însă sunt dovediți

Că de pricepere-s lipsiți.

De drum, își vede fiecare

Și de folosul ce îl are.

12„Veniți” – zic ei – „vom căuta

Vin mult și ne vom îmbăta,

Căci vom găsi băuturi cari

Amețitoare sunt și tari!

Mâine, așa precum ne place,

La fel ca astăzi noi vom face,

Ba – dacă vrem – vom căuta

Ca și mai rău a ne purta!”