Exodul 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Rugul aprins

1Moise era, în acel an,

La preotul din Madian –

La Ietro, deci la socrul lui.

El păștea turma socrului,

Iar într-o zi, când a trecut,

Cu ea, pustia, a văzut

În față-i, muntele cel mare,

Chemat Horeb, muntele care

E al lui Dumnezeu. De-ndat’,

2Un înger i s-a arătat,

Trimis de Domnu-n acel loc,

Stând într-o flacără de foc,

Ce dintr-un rug aprins ieșea.

Moise, mirat, la el privea –

La rug – arzând necontenit,

Fără a se fi mistuit.

3El zise: „Mă întorc îndată,

Să văd această minunată

Vedenie – ce e cu ea,

Și pentru ce rugul ardea,

Și-arde și-acum, necontenit,

Fără să fie mistuit.”

4Atuncea, Domnul l-a văzut

Că să se-ntoarcă ar fi vrut

Și, din mijlocul rugului,

Se-auzi glasul Domnului,

Care, pe nume, l-a chemat:

„Moise!”, iar el a zis îndat’:

„Iată-mă Doamne, aici sânt!”

5„Locul pe care-l calci e sfânt!

Să te apropii, nu mai poți!

Încălțămintea să ți-o scoți,

Căci ai călcat pe-acest pământ” –

Îi spuse Domnul – „care-i sfânt!”

6Apoi El a adăugat:

„Sunt Domnul, cari M-am arătat

Tatălui tău. Eu sunt, mereu,

Al lui Avram Sfânt Dumnezeu;

Și-al lui Isac sunt, totodată,

Și al lui Iacov!” De îndată,

Moise, obrazul, și-a ascuns,

Pentru că spaima l-a pătruns,

Și s-a temut să îndrăznească,

Spre Dumnezeu, să mai privească.

7Domnul a zis: „Eu am văzut

Chinul, prin care a trecut

Poporul Meu, care-i robit

La Egipteni, și-am auzit

Și strigătul poporului.

Deci Eu cunosc durerea lui.

8M-am pogorât să-l izbăvesc!

Iată că vreau să-l slobozesc

Acuma, pe acest popor,

Din mâna Egiptenilor.

Îl scot dar, din Egipt, afară,

Și am să-l duc în altă țară,

Mai bună, cu pământ întins,

În țara pe-al cărei cuprins,

Lapte și miere se găsesc.

Cei care-acum o locuiesc,

Sunt Canaaniții și Hetiții,

Și Amoriți și Fereziții.

Mai stau Heviți pe-al ei pământ;

Însă și Iebusiți mai sânt.

9Iată că strigătele lor –

Ale Israeliților –

Până la Mine s-au suit

Și am văzut cum, chinuit,

Este-n Egipt, poporul Meu.

10Tu vino-acum, pentru că Eu

Te voi trimite înapoi,

La Faraon, căci vreau apoi,

Ca din acea robie-amară,

Să scoți poporul Meu, afară.

Pleci în Egipt! Pe Israel,

Ai să îl scoți din locu-acel!”

Trimiterea lui Moise

11Moise a zis lui Dumnezeu:

„Dar Doamne, cine oare-s eu,

Ca să-ndrăznesc și să mă duc,

La Faraon, ca să-l aduc,

Pe al lui Israel popor,

Din țara Egiptenilor?”

12Domnul a spus: „Eu, ne-ncetat,

Cu tine sunt. Îți va fi dat

Un semn, cum că Eu te-am trimis,

Ca să-mplinești tot ce ți-am zis.

Iată ce semn îți voi da Eu:

După ce scoți, poporul Meu,

Din țara Egiptenilor,

Aduce-vei acel popor,

Aici. Pe munte-o să suiți,

Căci trebuie să Îi slujiți

Lui Dumnezeu, în acest loc –

Aici unde văzut-ai foc.”

13Moise a zis lui Dumnezeu:

„Iată, mă duc acuma eu,

Cum poruncești, la Israel,

Și-am să vorbesc în acest fel:

„Părinții voștri au avut

Un Dumnezeu – cum ați știut.

Domnul v-a auzit și-apoi,

Pe mine, m-a trimis la voi.”

Dar dacă fi-voi întrebat:

„Cum este Acest Domn, chemat?”,

Sau „Care e Numele Lui?”,

Ce-am să răspund poporului?”

14Atuncea, Dumnezeu Cel Sfânt

Răspunse: „Eu sunt Cel ce sânt.”

Apoi a mai adăugat:

„Să spui, când fi-vei întrebat:

„Iată, Cel care e numit

„Eu sunt”, pe mine m-a găsit,

Acum, și m-a trimis la voi.”

15Domnul i-a spus lui Moise-apoi:

„În felu-acesta să vorbești,

Când, în Israel, poposești:

„Iată că Dumnezeul lor –

Acela al părinților

Din care a ieșit ăst neam –

Deci Dumnezeul lui Avram,

Isac și Iacov, m-a trimis

La voi și astfel, El a zis:

„Acesta e Numele Meu,

Acesta Îmi va fi mereu –

Din neam în neam, în veci de veci.

16Du-te acum, și strânge deci,

Pe toți bătrânii din popor –

Din Israel. Spune-le lor,

Că „Domnul mi S-a arătat,

Cel care-a fost, neîncetat,

Domn al părinților din care

Ieșit-a neamu-acesta mare –

Deci Dumnezeul lui Avram,

Isac și Iacov. Iată, am

A vă transmite ce mi-a zis,

Atuncea când El m-a trimis

Aici, la voi: „Eu am văzut

Ce-ați pătimit, ce v-a făcut

Egiptul. Eu le știu pe toate.

17Am hotărât dar, a vă scoate

Din suferința ce-o-ndurați

Azi, în Egipt. Veți fi mutați

În țara Canaaniților,

Precum și a Hetiților;

La Amoriți și Fereziți,

Și la Heviți și Iebusiți.

Miere și lapte curg, mereu,

În țara ce-am să vi-o dau Eu.”

18Ei au s-asculte și-mpreună

Cu toți bătrânii ce se-adună,

La Faraon o să plecați

Și astfel o să cuvântați:

„Cel cari i-e Domn ăstui popor –

E Dumnezeu Evreilor –

Cu noi, acum, S-a întâlnit.

De-aceea iată, am venit

La tine, ca să te rugăm

Să ne îngădui să plecăm,

Cale de trei zile-n pustie,

Unde vor trebui să fie

Aduse jertfe, Domnului.”

19Eu știu că al Egiptului

Stăpân, n-o să vă-ngăduiască

Să mergeți. Dar o să-l silească

Puternica Mea mână, care

Are să-l prindă în strânsoare.

20Îmi voi întinde, peste el,

Brațul, și voi lovi astfel,

Egiptul, cu minuni pe care

Am să le fac, fără-ncetare,

Până când o să fiți lăsați,

Din acea țară, să plecați.

21Voi face ca acest popor,

În fața Egiptenilor,

Să capete trecere mare.

Când va fi timpul de plecare,

Nu o să mergeți dezbrăcați –

Cu mâna goală – ci-ncărcați.

22Să spui dar, oricărei femei,

Să intre la vecina ei,

Să ceară-atuncea, de la ea –

Și de la cea cari va ședea

În casa ei – vase să-i deie,

De-argint și aur, și să ieie

Și haine, ca să vă-mbrăcați

Copiii, când o să plecați.

În acest fel, îi jefuiți,

Pe Egipteni, și-i părăsiți.”