Faptele apostolilor 21 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Pavel își ia rămas bun de la ucenicii din Tir

1Smulgându-ne din brațul lor,

Plecat-am, pe a apelor

Cărare, ajungând la Cos,

Și-a doua zi pân’ la Rodos

Și la Patara. În sfârșit,

2Altă corabie-am găsit –

Corabie care pornea

La drum, către Fenicia.

Pe-aceasta, noi ne-am îmbarcat.

3În stânga noastră, am lăsat

Insula Cipru, iar apoi,

Spre Siria plecarăm noi.

Ajunși cu bine-n Tir, ne-am dat

Cu toți – jos – căci, la descărcat,

Intră corabia. Aici,

4Găsitu-i-am pe ucenici,

Și șapte zile-am stat la ei.

Lui Pavel, ucenici-acei,

Prin Duh, i-au spus să nu suim,

Cumva, către Ierusalim.

5Când zilele s-au împlinit,

Pe drumul nostru am pornit,

Iar ucenicii, cu soții,

Precum și cu ai lor copii,

Venit-au de ne-au însoțit,

Până cetate-am părăsit.

6Apoi, rămas bun, ne luarăm

Și, pe corabie, urcarăm.

Pavel la Ptolemaida și la Cezareea – Prorocia lui Agab

7Călătoriile pe mare

Se terminară, după care,

Din Tir, la drum, din nou plecarăm

Și-n Ptolemaida intrarăm.

Aici, de bine, am urat

La frați, și-o zi, la ei, am stat.

8A doua zi, iar am pornit

Și la Cezaria-am sosit,

Unde, popas, noi am făcut

La Filip – cel ce-i cunoscut

Ca și evanghelist și care,

Printre cei șapte, e – ca stare.

9Acesta, patru fete-avea

Și fiecare prorocea.

10Ședeam, de-un timp, în casa ‘ceea,

Când coborât-a, din Iudeea,

Un om – proroc – ce s-a numit

Agab. Acesta a venit,

11La noi, iar după ce-a luat

Brâul lui Pavel, și-a legat,

Cu el, de-ndat’, picioarele,

Iar după-aceea, mâinile,

Rostind, apoi, acest cuvânt:

„Așa vorbește Duhul Sfânt:

„În acest fel va fi legat

Și cel cari brâul a purtat,

Chiar la Ierusalim, de cei

Care-s de-un neam cu el, Iudei.

Iar după ce va fi legat,

La neamuri o să fie dat.”

12Când lucru-acesta îl aflarăm,

Noi toți, pe Pavel, îl rugarăm

Să nu meargă-n Ierusalim.

El așteptat-a să sfârșim,

13Și ne-a răspuns: „Dragii mei frați,

De ce plângeți și mă-ntristați,

Rupându-mi inima? Să mor,

Sunt pregătit eu, fraților,

Nu doar să fiu legat, cum știm

Că fi-voi, la Ierusalim.

Să mor, sunt gata, cum v-am spus,

Pentru al Domnului Iisus

14Sfânt Nume.” Dacă am văzut

Cum că nimic nu-i de făcut,

Am zis, lăsând pe placul lui:

„Facă-se voia Domnului!”

15Ne-am pregătit a merge-apoi,

Către Ierusalim. Cu noi,

16Au mai plecat la drum, de-aici,

Atunci, și patru ucenici,

Veniți de la Cezaria.

Un ucenic ce se trăgea

Din Cipru și cari s-a numit

Mason, la el, ne-a găzduit.

Pavel la Ierusalim în Templu

17Când ne văzură că sosim,

Cu bine, la Ierusalim,

Toți frații ne-au întâmpinat,

Cu bucurie, de îndat’.

18A doua zi, Pavel, cu noi,

A mers la Iacov, unde-apoi,

Prezbiterii s-au adunat.

19După ce ziua bună-am dat,

Pavel, pe larg, le-a povestit

Tot ceea ce a-nfăptuit,

Când, printre Neamuri, s-a aflat,

Domnul, prin slujba ce i-a dat.

20Când vorbele i-au auzit,

Pe Dumnezeu L-au proslăvit

Și-au zis: „Vezi frate, câți Iudei?

Văzut-ai câte mii, din ei,

Crezură și s-au dovedit,

De râvnă, plini, necontenit,

Pentru această Lege? Ei

21Au auzit că, pe Iudei –

Pe cei care-ntre Neamuri sânt,

Azi, răspândiți pe-acest pământ –

Tu îi înveți că, ne-apărat,

Trebuie Moise lepădat

Și că le-ai spus la cei din jur

Cum că nu trebuie-mprejur

Să îi mai taie pe-ai lor prunci,

Iar datina de pân-atunci,

Să n-o mai țină – să sfârșească,

Asemeni ei, să viețuiască.

22Acuma, ce e de făcut?

Fii sigur că ai fost văzut

De mulți, iar vestea s-a lățit,

Și mâine-aicea, negreșit,

Mulțimea are să se-adune.

23Deci, tu să faci cum îți vom spune.

Avem, aici, patru bărbați;

De-o juruință, sunt legați.

24Ia-i și cu ei, te curățește

Și, pentru ei, te cheltuiește

Să-și radă capul. Imediat,

Că nu-i nimic adevărat –

Din toate câte-au auzit

Că despre tine s-au zvonit –

Vedea-vor toți. De-asemenea,

În felu-acesta, vor vedea

Că umbli după rânduială

Și ții Legea, fără-ndoială.

25Acum, cu cei care-au crezut –

Din Neamuri – iată ce-am făcut:

Le-am scris că trebuie ferit

De ceea ce a fost jertfit

La idoli și ca nu cumva,

Sânge, s-atingă cineva,

Sau dobitoace sugrumate.

Apoi, după aceste toate,

Le-am scris că trebuie să știe

Să se ferească de curvie.”

26Pavel, pe oameni, i-a luat,

S-a curățit și a intrat

În Templu, unde a vestit

Că timpul ce-a fost hărăzit,

De curățire, s-a-ncheiat;

În urmă, el a așezat

O anumită zi, în care

S-aducă, pentru fiecare,

Jertfa, de lege rânduită,

Când curățirea e sfârșită.

Prinderea lui Pavel

27Când șapte zile sorocite,

Aproape că au fost sfârșite,

Mai mulți Iudei, din Asia,

Văzând pe Pavel cari ședea

În Templu, au întărâtat

Întreg norodul adunat,

Și-au pus mâna pe el, zoriți,

28Strigând: „Bărbați Israeliți!

Dați-ne, grabnic, ajutor!

Iată, acest înșelător,

E cel cari propovăduiește,

În toată lumea, și vorbește,

Mereu, contra norodului

Și împotriva Legii lui

Și a locașului în care

Ne-am strâns acum, cu mic, cu mare.

Ba, mai mult încă: a băgat,

În Templu, Greci; și a spurcat

Locașul sfânt.” Ei au văzut,

29Într-adevăr, că a trecut

Pavel, cu un însoțitor,

‘Nainte, prin cetatea lor;

Știau căci cel ce-l însoțise

Pe Pavel, din Efes venise

Și că, Trofim, el s-a numit.

De-aceea, ei toți s-au gândit

Cum că la Templu, l-a adus.

30La vorba lor, pe loc, s-a pus

Toată cetatea, în mișcare.

S-a strâns norodul, după care,

Pavel fu scos, din Templu-afară,

Iar ușile le încuiară.

31Să îl omoare, au voit,

Dar vestea, iute, s-a lățit

Și, pretutindeni, a pătruns,

Astfel încât ea a ajuns

La căpitanul oastei, care

Aflat-a despre tulburare.

32Ostași, acesta a luat,

Câțiva sutași, și-a alergat

La Templu. Toți, când l-au văzut,

Pe Pavel nu l-au mai bătut;

33Iar căpitanu-a poruncit

Să fie-apoi înlănțuit,

Cu două lanțuri, și-a-ntrebat

Ce a făcut acel bărbat.

34Dar unii, într-un fel, strigau;

Iar alții, altceva, spuneau,

Încât, nimic, n-a priceput,

Din zarva care s-a făcut.

Atunci, ostașilor, le-a spus

Că Pavel trebuie-a fi dus

În cetățuie, imediat.

35Grabnic, aceștia au plecat,

Cu Pavel, iar când au suit

Pe trepte, ei au trebuit

A-l duce – căci nu mai putea –

Fiindcă lumea-l îmbulzea.

36Întărâtat, norodu-acel

Striga: „Vrem moarte, pentru el!”

Pavel cere voie să vorbească

37Chiar când era a fi băgat

În cetățuie, l-a-ntrebat

Pavel, pe căpitan: „Socot

Să te întreb acum, de pot

Să-ți spun ceva. Mi-e-ngăduit?”,

Iar căpitanul l-a privit,

Mirat, auzind cum vorbește,

Și-l întrebă: „Tu știi grecește?

38Nu ești tu Egipteanu-acel

Care-n pustiu, a dus, cu el,

Atuncea când s-a răsculat,

Pe mulți tâlhari? Cum am aflat,

Erau mai mulți de patru mii.”

39„Nu sunt acel, așa să știi!

Eu sunt Iudeu, iar țara mea,

E Tarsul din Cilicia” –

Răspunse el – „dintr-o cetate

Cari nu-i fără însemnătate.

Deci, să te rog, eu îndrăznesc:

Mă lasă, gloatei, să-i vorbesc.”

40După ce, voie, a primit,

Pavel, pe trepte, s-a suit

Făcând semne, norodului,

S-asculte cuvântarea lui.

Îndată, o tăcere mare

Cuprinse gloata, peste care,

Pavel, privirea, și-a rotit

Și-n evreiește, a vorbit: