Exodul 25 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Porunci pentru facerea cortului

1Pe Moise, l-a chemat, la El,

Domnul și-a zis: „Lui Israel,

2Să-i spui: „Un dar să-Mi pregătiți”,

Iar darul, voi o să-l primiți.

O să-l luați de la oricine

Are să-l deie, pentru Mine,

Cu largă inimă. Deci iată,

3Ce dare trebuie-adunată:

Argint și aur să luați,

Aramă să mai adunați;

4Materii colorate-apoi,

Va trebui să strângeți voi –

Vor fi albastre, purpurii,

Dar fi-vor și cărămizii.

Din păr de capră s-aibă fire

Pânza, dar vreau și in subțire;

5Piei de berbeci să adunați,

Vopsite-n roșu; să luați

Piei de vițel de mare-apoi.

Lemn de salcâm să primiți voi,

6Și untdelemn ce-i folosit

Doar pentru sfeșnic. Negreșit,

Și mirodenii trebuiesc –

Din cele ce se folosesc

Pentru al ungerii ulei.

De-asemeni, trebuie să iei

Tămâie-apoi, mirositoare;

7Onix să iei și pietre care

Doar la efod (sau umerar)

Le folosești, și la pieptar.

8Un sfânt locaș, să-Mi faci apoi,

Căci locui-voi între voi.

9Așa precum veți fi văzut –

Căci vă arăt – vreau, ca făcut

Să fie cortul Domnului,

Cu vasele ce-s ale lui.”

Chivotul și capacul ispășirii

10„Din lemnul de salcâm apoi,

Chivot doresc să faceți voi.

El o să aibă, ca lungime,

Doi coți jumate; în lățime

Și-n înălțime mai apoi,

De-un cot jumate-l faceți voi.

11Chivotul fi-va poleit

Cu aur, când va fi sfârșit;

Să-l poleiți pe exterior

Și, tot la fel, pe interior.

Cu un chenar de aur pur,

Să-l încadrați, jur împrejur.

12Patru verigi vor fi turnate,

Din aur, care, așezate

Vor fi în colțurile lui.

13Să-i faci apoi, chivotului,

Drugi de salcâm. Să-i poleiești

Cu aur, după ce-i sfârșești.

14Drugii vor trebui luați

Și prin verigi, apoi, băgați –

Prin cele care-au fost turnate,

Din aur și-apoi așezate

Pe marginea chivotului –

Servind pentru transportul lui.

15Drugi-n verigile acele

Vor rămânea – nu-i scoți din ele.

16Iată că Eu îți voi da ție –

Pentru chivot – o mărturie.

Această mărturie dată,

În el, trebuie așezată.

17Să-i faci capac chivotului.

Se va chema capacul lui

„Al ispășirii”. Să-l lucrezi

Din aur pur și să-l așezi,

Acoperiș, chivotului.

Iată care-i măsura lui:

Doi coți jumate în lungime,

Și-un cot jumate în lățime.

18Apoi, din aurul bătut,

Mai trebuie ceva făcut:

Doi heruvimi să modelați,

Și pe capac să-i așezați.

19Unu-ntr-un capăt va fi pus;

Altul, la capătul opus.

Aceștia, terminați fiind,

Au să apară ca ieșind

De pe capacul ispășirii.

20Ei se vor arăta privirii,

Cu aripile-acoperind

Capacul, fața lor fiind,

Către acesta, îndreptată.

21Vei pune mărturia dată

De Mine, în chivotu-acel

Și-așezi capacul, peste el.

22Acolo, te-ntâlnești cu Mine –

Acolo voi veni la tine.

De pe capacul încadrat

De heruvimi – capac chemat

„Al ispășirii” – pus apoi,

Peste chivotu-n care voi

Veți ține a Mea mărturie,

Porunci îți voi transmite, ție;

Iar tu ai să le-aduci astfel,

Copiilor lui Israel.”

Masa cu pâinile pentru punerea înainte

23„Să faci, apoi, cum te îndemn:

O masă, să durezi, din lemn,

Iar lemnul, de salcâm să fie;

Măsurile ți le spun ție:

Doi coți să aibă în lungime,

Un cot jumate înălțime,

Iar ca lățime, Eu socot,

Să fie numai de un cot.

24Când masa ai s-o isprăvești,

Cu aur să o poleiești.

Să îi mai faci, jur împrejur,

Chenar apoi, din aur pur.

25Mesei – în jur – pervaz să-i pui;

De-o palmă, e lățimea lui.

Pervazului – din aur pur –

Chenar să-i faci, jur împrejur.

26Patru verigi să faci, turnate

Din aur, care, așezate

Vor fi în colțurile ei.

27Drugii de lemn, apoi, îi iei

Și prin verigi ai să îi treci,

Și-i vei lăsa acolo. Deci,

Lângă pervaz, ai să așezi

Verigile, și deplasezi

Masa, cu drugii ce-s făcuți

Anume, prin verigi trecuți.

28Drugii, din lemn să îi ciopliți,

Cu aur să-i acoperiți,

Și folosiți drugii acei,

Ca să mutați masa, cu ei.

29Va trebui să faceți voi,

Cățui și farfurii apoi;

Cești și potire, să-ncropiți.

Toate o să le folosiți

La jertfele de băutură

Și fi-va, a lor lucrătură,

Făcută în aur curat.

30Pe masă, veți fi așezat

Pâini, pentru punere-nainte.

Aceste pâini – să țineți minte –

Pe masă se vor fi aflat,

‘Nainte-Mi puse, ne-ncetat.”

Sfeșnicul

31„Din aurul curat, apoi,

Un sfeșnic să îmi faceți voi.

Va fi, din aurul bătut,

Dintr-o bucată – tot – făcut.

Piciorul și cu fusul lui,

Potirele sfeșnicului,

Cu gămălii și flori lucrate –

Dintr-o bucată – vor fi toate.

32Și șase brațe va avea

Pe laturi. Ele vor ședea

Tot câte trei: trei vor fi puse

Pe-o latură, având opuse,

Pe celelalte trei apoi.

33Pe brațele din sfeșnic, voi

Veți așeza – pe fiecare –

Câte-un potir, în chip de floare.

Floarea, ca de migdal să fie,

Și-n vârf să aibă gămălie.

34Pe fus, sfeșnicul va avea

Patru potire-asemenea.

Ca floarea de migdal să fie,

Și-n vârf să aibă gămălie.

35Pe cele șase brațe, care

Din sfeșnic ies – sub fiecare –

Pusă va trebui să fie,

Acolo, câte-o gămălie.

36Cu brațul – din acea bucată –

Va trebui a fi lucrată

Și gămălia lui. Făcut,

Numai din aurul bătut,

Totul va fi. Aur curat,

Veți folosi, neîncetat.

37Și șapte candele apoi,

Va trebui să faceți voi.

De-asupra, ele să se-așeze,

În față, ca să lumineze.

38Să faceți cenușările,

Să faceți și mucările,

Numai din aurul curat.

39Deci, un talant va fi luat –

De aur – iar apoi, din el,

Veți face sfeșnicul acel,

Uneltele sfeșnicului

Și tot ce-i aparține lui.

40Totul va trebui făcut,

Asemeni chipului văzut

Pe munte, unde te-am chemat

Și unde ți l-am arătat.”