Amos 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Mustrări și amenințări

1Seamă luați la ăst cuvânt,

Pe care l-a rostit Cel Sfânt,

Contra copiilor pe care

Neamul lui Israel îi are,

Cari, de la Egipteni, din țară,

De Domnul, fost-au scoși afară!

2„Dintre popoarele ce sânt

Pe fața-ntregului pământ,

Iată, pe voi Eu v-am ales.

Pentru că astfel v-am cules

Și pentru că Eu am văzut

Ce multe rele ați făcut,

Am să vă pedepsesc acum.

3Pornesc doi oameni pe un drum,

Fără să se fi învoit?

4Leu-n pădure a răcnit,

Dacă el, pradă, n-a avut?

Puiul de leu care-a șezut,

În vizuină, a zbierat,

Dacă nimic n-a înhățat?

5Pasărea cade pe pământ,

În laț, atuncea când nu sânt

Întinse curse? Se ridică

Lațul în sus, până nu pică

Ceva în el? Sună – cumva –

6Într-o cetate, cineva,

Cu trâmbița, făr’ a speria

Poporul ce se află-n ea?

Sau în cetate, peste fire,

Se lasă vreo nenorocire

Pe care să n-o fi făcut

Domnul și să n-o fi știut?

7Nu, nu, căci Domnul Dumnezeu

Taina-Și descoperă mereu,

În fața celor ce-L slujesc

Și cari proroci se dovedesc.

Nimic nu face, până când

Nu spune ce are de gând.

8Leul răcnește: cine, oare,

Nu va fi prins de-o spaimă mare?

Când Domnul Dumnezeu vorbește,

Cine, atunci, nu prorocește?”

9Pe-acoperișuri vă urcați –

Sus – pe palate și strigați!

De pe ale Asdodului,

Precum și-ale Egiptului

Case, strigați zicând: „Veniți

Degrabă, ca să vă suiți

Pe muntele Samariei,

Ca să vedeți, în sânul ei,

O mare neorânduială

Și asupriri, fără-ndoială!

10În tot ce fac se dovedește,

Neprihănirea că lipsește.

Comori adună în palate,

Prin silnicie câștigate

Și prin răpire, tot mereu.”

11De-aceea, Domnul Dumnezeu

A zis: „Vrăjmașul se arată,

Iar țara fi-va-mpresurată.

Asupra ei va tăbărî,

Tăria îi va doborî

Și jefuite vor fi toate

Palatele în ea aflate!”

12Domnul, apoi, a cuvântat:

„Precum păstorul a scăpat –

Din gura leului venit

La turmă, după jefuit –

Două bucăți dintr-un picior

Sau doar vârful urechilor,

La fel e cu fiii pe care

Neamul lui Israel îi are,

Aflați în al Samarie

Ținut, căci au să scape ei,

Pe un covor ce e luat

De la Damasc, ori pe vreun pat!

13Lucrul acesta-l ascultați

Și la el, seamă, să luați,

Spunându-l casei ‘ceea care

Din al lui Iacov ram răsare!” –

A zis Acela cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu,

Șezând în fruntea tuturor,

Drept Dumnezeu al oștilor.

14„Când pedepsesc pe Israel,

Și-altarele de la Betel

Le pedepsesc. Coarnele lor –

Cele ale altarelor –

Atuncea fi-vor sfărâmate

Și la pământ – jos – aruncate,

15Iar casele ce-au fost zidite

Spre a fi vara folosite,

Le nimicesc. De-asemenea –

Atunci – zdrobite vor cădea

Și casele de locuit,

Cari pentru iarnă s-au zidit.

Palatele ce-s construite

Din fildeș, fi-vor nimicite.

Și casele – se va vedea –

În vremea ‘ceea, vor cădea.

Așa va fi căci – negreșit –

Domnul e Cel care-a vorbit.”