1 Samuel 10 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Saul este uns de Samuel ca împărat

1Într-o sticluță, Samuel

Avut-a untdelemn. Astfel,

De Saul s-a apropiat

Și pe-al său cap l-a revărsat.

Apoi l-a sărutat și-a spus:

„Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus

Drept căpetenie astfel,

Peste întregul Israel,

Peste poporul Domnului

Cari este moștenirea Lui?

2Azi – după ce mă părăsești –

Doi oameni, tu ai să-ntâlnești,

Lângă mormântul cel pe care,

Rahela, la Țelțah, îl are,

Chiar în hotarele ce țin

De țara ta, de Beniamin.

Atunci când au să te zărească,

În acest fel au să-ți vorbească:

„Știm că la drum tu ai plecat,

Căci măgărițe-ai căutat.

Să nu mai fii neliniștit,

Pentru că ele s-au găsit.

Cel ce s-a-ngrijorat de voi,

E tatăl tău și-a zis apoi:

„Ce aș putea să mai fac eu,

Acuma, pentru fiul meu?”

3Vei merge cu-al tău slujitor,

Pân’ la stejarul din Tabor.

Trei oameni ai să întâlnești,

Când la acel stejar sosești.

Ei, spre Betel, vor a se duce,

Lui Dumnezeu, jertfe, de-a-I duce.

La primul, trei iezi vei vedea.

Trei turte-al doilea va avea,

Iar ultimul, un burduf plin,

Care a fost umplut cu vin.

4De sănătate, ei – pe voi –

Au să vă-ntrebe-apoi mai apoi,

Și două pâini îți vor da ei.

Din mâna lor, tu să le iei.

5Spre Ghibea Elohim apoi,

Să vă-ndreptați, în urmă, voi.

Acolo e tabăra lor,

A oștii Filistenilor.

Când vei intra-n cetatea ‘ceea,

Ai să-ntâlnești – după aceea –

O ceată de proroci venind

În fața ta și prorocind.

Ei vin de pe-nălțimea care

E pentru jertfe. Fiecare –

Cu el – timpane, va avea,

Lăute – de asemenea –

Cobze și fluiere. Pe dat’,

6Atuncea fi-vei îmbrăcat

Cu Duhul Domnului. Cu ei –

Adică cu proroci-acei –

Să prorocești, vei fi putut,

Pentru că fi-vei prefăcut

Într-un alt om. Când vei vedea

7Că se-mplinește vorba mea,

Să faci ce crezi că este bine,

Căci Dumnezeu este cu tine.

8În urmă, să te-ntorci ‘napoi

Și la Ghilgal să vii apoi,

Ca să te întâlnești cu mine.

Eu mă voi pogorî la tine.

Când la Ghilgal am să mă duc,

Arderi de tot am să aduc

Și jertfe care au menire

De jertfe pentru mulțumire.

O săptămână tu vei sta,

Acolo, și vei aștepta

Până când voi veni la tine,

Ca să îți spun ce este bine

Și ce ar trebui făcut.

Să faci așa cum ți-am cerut!”

9Saul – în urmă – a plecat,

Iar Dumnezeu, apoi, i-a dat

O altă inimă. Astfel,

În acea zi, văzut-a el

Că semnele s-au împlinit

Așa precum a fost vestit.

10În Ghibea, când ei au intrat,

Îndată i-au întâmpinat

O ceată de proroci. Astfel,

Atunci venit-a peste el

Duhul lui Dumnezeu. Cu ei –

Adică cu proroci-acei –

Să prorocească a putut

Și Saul. Cei ce l-au știut –

11Când l-au văzut că se găsește

Între proroci și prorocește –

Plini de uimire-au întrebat:

„Dar oare, ce s-o fi-ntâmplat?

Fiul lui Chis se dovedește

Proroc a fi, căci prorocește

Și-ntre proroci e așezat?”

12Altul – din Ghibea – a-ntrebat:

„Dar cine este tatăl lor?”

De-atunci ieșit-a în popor,

Zicala care spune-astfel:

„Saul e-ntre proroci, și el?” –

13Când a-ncetat de prorocit,

Pe înălțime s-a suit.

14Unchiul lui Saul l-a-ntrebat,

Pe el și pe-a lui slugă-ndat’:

„Să-mi spuneți dar, unde v-ați dus?”

Saul – atunci – astfel, a spus:

„Noi, măgărițe, am cătat,

Dar pentru că nu le-am aflat,

Am mers până la Samuel.”

15Unchiul a zis apoi, astfel:

„Spune-mi dar, când l-ați întâlnit

Pe Samuel, ce ați vorbit?”

16Saul a spus: „Ne-a înștiințat

Cum că degeaba-am căutat,

Căci măgărițele acele

Găsite-au fost, în urmă, ele.”

Nimic, însă, n-a pomenit

De vorbele ce le-a rostit,

În ziua ‘ceea, pentru el –

De-mpărăție – Samuel.

Saul ales împărat prin sorți

17Poporu-a fost apoi chemat,

La Mițpa. Când s-a adunat

În fața Domnului, astfel,

Le spuse-atuncea Samuel:

18„Așa vorbește Cel pe care,

Israel, Dumnezeu, Îl are:

„Eu, din Egipt, v-am scos afară,

Căci din robia cea amară,

Prin al Meu braț doar, ați scăpat.

De cei care v-au apăsat –

De împărații din ținut,

Care putere au avut –

Tot Eu, apoi, v-am izbăvit.”

19Iar astăzi, iată, ați venit

Aicea, și v-ați lepădat

De Domnul Cel adevărat –

De singurul vost’ Dumnezeu –

Care v-a izbăvit, mereu,

Din toate relele apoi,

Din suferințe și nevoi.

Iată că ați venit la El,

Și I-ați vorbit, în acest fel:

„Alege-ne un împărat

Și-așează-l peste noi, îndat’!”

Acum, să vă înfățișați

În fața Domnului. Să stați,

În ale voastre seminții

Și după ale voastre mii.”

20Sorții, îi puse Samuel,

Ca să aleagă-n Israel.

Spre Beniamin au arătat

Sorții. Din nou i-a aruncat,

21Doar pentru casele ce vin

Din ramura lui Beniamin.

Casa lui Matri a ieșit.

În urmă, sorții l-au găsit

Pe Saul, ca venind din ea,

Care, pe Chis, tată-l avea.

22În fața Domnului au stat

Și-apoi, din nou, L-au întrebat:

„Aici se află omu-acel?

Domnul a zis: „Iată că el

E între vase-ascuns, acum.”

23Mai mulți, atunci, ieșiră-n drum

Și către locul arătat,

În mare grabă-au alergat.

Pe Saul, iute, l-au găsit

Și-apoi, cu el, au revenit

În mijlocul poporului

Și înaintea Domnului.

În înălțime, se vădea

Că el, pe toți, îi întrecea.

24În urmă, zise Samuel

Către popor, în acest fel:

„Vedeți pe cel ce l-a ales

Domnul, acum? Bine-nțeles

Că nimenea – în Israel –

Nu e asemenea cu el.”

Întreg poporul a strigat:

„Trăiască al nost’ împărat!”

25Apoi le-a spus la fiecare,

Ce drepturi, împăratul are.

Cuvintele care le-a zis

El, într-o carte-apoi le-a scris,

Ca-ntotdeauna să se știe

Ce drepturi are-o-mpărăție.

Această carte s-a adus

Și-n fața Domnului s-a pus.

Poporu-apoi a fost lăsat

Să plece – neîntârziat –

Spre casă. Astfel, fiecare

S-a-ntors la casa ce o are.

26Saul, la Ghibea, a venit,

De-o mică oaste însoțit.

Ostașii care-l însoțeau,

Alăturea de el mergeau,

Pentru că Domnul a lucrat

Și inimile le-a mișcat.

27Însă și oameni răi au fost,

Care au zis: „Nu are rost!

Ce poate Saul, ca să facă,

Să ne ajute-acum, chiar dacă,

Iată-l că este împărat?”

Dar Saul nu i-a ascultat

Și chiar dacă nu i-a plăcut,

Că nu aude, s-a făcut.