Leviticul 1 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Arderile de tot

1În cortul întâlniri-aflat,

Domnul, pe Moise, l-a chemat

Și i-a vorbit în acest fel:

2„Copiilor lui Israel,

Le spune: „Dacă, un dar, vrea –

Un om – lui Dumnezeu, să-I dea,

Să știe cum că darul dat,

Din vite trebuie luat –

Deci din cireadă sau din turmă.

3Dacă ăst dar va fi, în urmă,

Adus ca ardere de tot

De la cireadă, Eu socot

Ca două cereri să-mplinească:

Să fie parte bărbătească

Și fără de cusur să fie.

Jertfa pe care Mi-o dă Mie,

La ușa cortului, adusă

Are să fie și-apoi pusă

Acolo-n fața Domnului,

Pentru a fi-nchinată Lui,

Căci astfel doar darul făcut,

Îi va fi Domnului, plăcut.

4Stăpânul dobitocului

Să pună, peste capul lui,

Mâna și-apoi, să îl jertfească.

Numai așa o să-l primească

Domnul, făcând în acest fel,

O ispășire, pentru el.

5Vițelul care va fi dat

Ca jertfă, fi-va-njunghiat

Apoi, ‘naintea Domnului.

Va fi luat sângele lui,

De preoți, care – precum știi –

Sunt dintr-ai lui Aron copii.

Ei vor stropi apoi, cu el

Jur împrejur, altaru-acel

Cari pentru jertfe e adus

Și-n fața cortului e pus.

6Vițelul care a fost dat

Ca ardere de tot, tăiat

Va fi-n bucăți – deci împărțit –

După ce fost-a jupuit.

7Să pregătească acel dar –

Și foc să facă pe altar –

Ai lui Aron feciori. S-adune

Lemne de foc, pe cari vor pune

8Bucățile vițelului,

Capul și cu grăsimea lui.

9Picioarele vor fi luate

Și măruntaiele. Spălate

Vor fi cu apă, după care,

Arse-au să fie fiecare –

De către preot – pe altar.

Acesta fi-va, așadar,

O ardere de tot, numită

Jertfă de flăcări mistuită,

Prin care, un miros plăcut,

Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

10Dacă un om vine, în urmă,

Și va aduce-un dar din turmă,

Din miei sau capre – cum va vrea –

Ca ardere de tot să-l dea,

Două cerințe să-mplinească:

Să fie parte bărbătească

Și fără de cusur să fie.

11Cu jertfa lui, apoi, să vie

Și să-și înjunghie-al său dar,

La miazănoapte de altar.

Iar preoții, care – cum știi

Că sunt ai lui Aron copii –

Stropi-vor, cu sângele lui,

Jur împrejuru-altarului.

12Jertfa-n bucăți va fi tăiată

Și-apoi, bucată cu bucată –

Cu capul și grăsimea dar –

Arse, de preot, pe altar

Trebuie-n urmă, ca să fie.

Iată ce vreau să se mai știe:

13Picioarele vor fi luate

Și măruntaiele; spălate

Vor fi cu apă, după care,

Arse-au să fie, fiecare,

De către preot, pe altar.

Acesta fi-va, așadar,

O ardere de tot, numită

Jertfă de flăcări mistuită,

Prin care, un miros plăcut,

Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”

Arderea de tot din păsări

14„Dacă aduce cineva,

Lui Dumnezeu, un dar, cumva,

Din păsări, trebuie să știe

Cu ce putea-va ca să vie.

Deci pentru arderea de tot,

Doar anumite păsări pot

A fi aduse. Omu-acel

S-aducă pui de porumbel,

Când face jertfele acele,

Sau poate-aduce turturele.

15Preotul, pasărea de dar,

Are s-o ducă pe altar.

Cu unghia să îi despice

Capul, iar sângele să-i pice

Pe-ntinderea peretelui

Ce este al altarului

Și ars să fie acel dar,

Apoi, pe focul din altar.

16Să-i scoată penele și gușa

Și-acolo unde strângi cenușa –

Lângă altar, spre răsărit –

Să le arunce, negreșit.

17Apoi, o să mai trebuiască

Să-i frângă – făr’ să-i dezlipească –

Aripile. Când a sfârșit

Preotul, tot ce-i de-mplinit,

Are s-o ardă pe altar.

Aceasta fi-va, așadar,

O ardere de tot, numită

Jertfă de flăcări mistuită,

Prin care, un miros plăcut,

Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”