Exodul 24 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Moise pe muntele Sinai

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit:

„Te sui, la Mine, însoțit

De frate’ tău, Aron; apoi,

Pe lângă el, mai cheamă doi:

Întâi Nadab are să fie,

Cari cu Abihu va să vie.

Dintre bătrâni, din Israel,

Ia șaptezeci. Grupul acel

Te va-nsoți apoi, pe tine,

Când ai să urci până la Mine.

Din depărtare, vă-nchinați

Și, la pământ, cu fața, stați.

2Doar Moise, singur, va putea,

De Domnul, a se-apropia.

Ceilalți să stea la depărtare.

Restul poporului nu are

Voie să urce, ci va sta

Deoparte și va aștepta.”

3Moise, din munte, a venit

Și oamenilor le-a vorbit,

Împărtășind poporului

Vorba și legea Domnului.

Poporul zise: „Tot mereu,

Vom face ce-a zis Dumnezeu.”

4Moise, tot ceea ce i-a zis

Domnul, pe munte-atunci, a scris.

Apoi, în zori, când s-a trezit,

El, un altar, a întocmit,

Chiar lângă poala muntelui.

A așezat, în jurul lui,

Douăsprezece pietre. Ele –

Adică pietrele acele –

Reprezentau în acest fel,

Întreg neamul lui Israel.

Moise a vrut, atunci, să fie

O piatră, pentru-o seminție.

5Pe niște tineri, el i-a pus,

Și-arderi de tot ei au adus.

Tauri apoi, au junghiat,

Din care jertfe-au înălțat –

De mulțumire – Domnului.

6Din sângele jertfelor Lui,

Moise, jumate, a luat

Și-n străchini el l-a așezat.

Cu ce-a rămas, el a stropit

Altarul pe cari l-a zidit.

7În urmă, Moise a luat

Cartea în care a-nsemnat

Tot legământul dăruit

De Dumnezeu, și l-a citit

Apoi, în fața tuturor.

Atunci, acel întreg popor,

A spus: „Vom face – negreșit –

Tot ceea ce a poruncit

Domnul acum, prin gura ta.

În toate, Îl vom asculta.”

8Moise, cu sânge, a stropit

Poporul și-astfel a vorbit:

„Sângele-acesta e al lui –

Este al legământului –

Pe care Domnul l-a-ncheiat

Și care e întemeiat

Pe vorbele ce s-au rostit,

Pe care eu vi le-am citit.”

Vederea lui Dumnezeu

9Moise, pe munte, s-a suit.

Atunci, Aron l-a însoțit,

Nadab și-Abihu; iar cu ei,

Urcară și bătrâni-acei –

Adică șaptezeci, pe care,

Moise-i luase, la plecare.

10Oameni-aceia L-au văzut

Pe Dumnezeu. El a avut

Atunci, sub ale Lui picioare,

Ceva la fel ca o lucrare

Ce din safir părea să fie

Și care era străvezie,

Precum e chipul cerului

Ziua, în curăția lui.

11El n-a respins, în nici un fel,

Pe cei aleși, din Israel.

Ei au mâncat și au băut,

Deși, pe Domnul, L-au văzut.

Moise se suie iarăși pe munte

12Domnul, lui Moise-i zise-apoi:

„Vino pe munte, înapoi.

Acolo, să M-aștepți pe Mine.

Eu pregăti-voi, pentru tine –

Pe tablele de piatră-nscris –

Cuvintele pe cari le-am zis.

Astfel, cu tine, vei avea

Poruncile și Legea Mea.

Ai să le dai poporului,

Pentru învățătura lui.”

13Moise, în urmă, s-a sculat,

Iar Iosua, cu el, a stat

Căci – tot mereu – el l-a slujit.

Moise, pe munte, s-a suit,

La Dumnezeu. Când a plecat,

14Către bătrâni, a cuvântat:

„În acest loc, rămâneți voi

Până ne-ntoarcem înapoi.

Aron și Hur vor rămânea

Aici, iar dacă veți avea

Neînțelegeri între voi,

Duceți-va la ei apoi.”

15Moise, pe munte, s-a suit,

Iar norul a învăluit

Îndată, creasta muntelui.

16Atuncea, slava Domnului,

Pe muntele Sinai, a stat.

Norul acela s-a lăsat

Și șase zile-a învelit

Muntele-ntreg. Când a venit

A șaptea zi, din noru-acel,

Pe Moise, l-a chemat la El

17Domnul. Atuncea, slava Lui

Era asemeni focului;

Era un foc mistuitor –

În fața-ntregului popor –

Pe vârful muntelui aflat.

18În noru-acela a intrat

Moise atunci, și a suit;

Pe creastă-n urmă, s-a oprit

Și patruzeci de zile-a stat –

Și nopți apoi – și-a așteptat.