1În locul lui, drept împărat,
A fost al său fiu, Iosafat.
Apoi, contra lui Israel,
Necontenit, s-a-ntărit el.
2Oști, în cetățile-ntărite –
Care în Iuda sunt zidite –
A rânduit el, de îndat’,
Și căpitani a așezat,
Atât în Iuda, cât și-n toate
Cetățile ce-au fost luate
Din Efraim, de al său tată,
Cari, Asa, s-a chemat. Și iată
3Că Dumnezeu, necontenit,
Pe Iosafat, l-a însoțit,
Căci a umblat, neîncetat,
Pe căile ce le-a călcat
David, în vremea de-nceput,
Iar după Bali, nu s-a ținut.
4Întotdeauna, Iosafat,
Pe Dumnezeu, L-a căutat,
Nu cum făcuse Israel,
Ci împlinind tot ce-a spus El.
5De-aceea, Iosafat – mereu –
Fost-a-ntărit de Dumnezeu,
Iar tot poporul său venea
Și daruri multe-i aducea.
De slavă, s-a învrednicit
Și bogății mari a primit.
6El s-a-ntărit, umblând mereu,
Pe căile lui Dumnezeu,
Astfel încât a-ndepărtat
Toți idolii ce s-au aflat
În Iuda, și-a făcut să piară
Și înălțimile din țară.
7Când Iosafat, trei ani, avea
De când în Iuda stăpânea,
Pe căpetenii le-a chemat
Și-a poruncit ca, de îndat’,
În toată țara, ei să plece,
Iar prin cetăți – prin cari vor trece –
Noroadele să le învețe,
Mereu, și să le dea povețe.
Iată ce nume au purtat
Toți căpitanii ce-au plecat
În țară: Ben-Hail venea
Întâi, apoi Obadia
Și Zaharia după el.
A mai urmat Nataneel,
Iar ultimul s-a dovedit
Precum că, Mica, s-a numit.
8Leviți, au mai avut, cu ei,
La drum, toți căpitani-acei.
Iată ce nume au purtat
Leviții care au plecat
În țară: primul s-a numit
Șemaia. Cel care-a venit
În urmă-i, e Netania.
La rând venea Zebadia;
Șemiramot a mai plecat,
Fiind de Ionatan urmat.
A mai plecat Adonia,
Urmat fiind de Tobia.
Merse, apoi, și Asael
Și Tob-Adonia, la fel.
Doi preoți i-au mai însoțit:
Drept Elișama, s-a numit
Întâiul preot ce-a plecat.
Al doilea e Ioram chemat.
9Oameni-acești cutreierară
Întreagă a lui Iuda țară,
Cu cartea legii Domnului,
Spre-a-mpărtășii norodului
Poruncile, de Domnul, date,
Cari trebuiau a fi urmate.
10O groază mare a venit –
Din ceruri – și a-nvăluit
Pe toate țările pe care,
Iuda, în jurul său, le are.
În felu-acesta, Iosafat,
De pace doar, s-a bucurat.
11Mulți Filisteni, la el, veniră
Și daruri multe-i oferiră.
Ba și un bir, ei au plătit,
Care-n argint s-a prețuit.
Arabi-au mers la Iosafat
Și vite multe ei i-au dat.
Berbeci apoi, i-au dăruit:
La șapte mii s-au dovedit
Și șapte sute. După ei,
Și țapi i-au dat Arabi-acei.
Ca și berbecii se vădeau –
În număr – țapii că erau.
12Pe-o treaptă-naltă, Iosafat
Ajunse a fi înălțat.
El, cetățui, a mai zidit
În Iuda și le-a rânduit
Spre-a așeza merinde-n ele.
13Deci în cetățile acele,
Multă merinde-a adunat.
Când la Ierusalim a stat,
O ceată de viteji avea,
Care, mereu, îl însoțea.
14Iată-i pe capii cetelor,
După familiile lor:
Din Iuda, Adna a venit
Și căpitan s-a-nvrednicit,
Iar dintre ai lui Iuda fii
Avut-a trei sute de mii
De oameni, care-l însoțeau
Și vitejie dovedeau.
15În urma lui, cel ce-a venit
Fusese Iohanan numit.
Avea, din ai lui Iuda fii,
La două sute optzeci mii
De oameni, care-l însoțeau
Și vitejie dovedeau.
16Apoi, Amasia – cel care,
Pe Zicri, drept părinte-l are –
De bună voie s-a predat
Lui Dumnezeu și a luat
Cu sine, două sute mii,
Dintre ai lui Iuda copii.
Oamenii cari îl însoțeau,
Plini de curaj se dovedeau.
17Din rândul celor care vin
Din ramura lui Beniamin,
Întâiul care a sosit
Drept Eliada s-a numit.
Din ai lui Beniamin copii,
Avut-a două sute mii,
În ceata lui. Toți mânuiau
Arcuri și scuturi foloseau.
18Acela care l-a urmat
Fusese Zozabad chemat.
Avea o sută optzeci mii,
Din ai lui Beniamin copii.
Pentru război, acești bărbați
Erau, mereu, gata-narmați.
19Aceștia sunt toți cei pe care,
În slujbă, împăratu-i are.
Pe lângă ei, se mai aflau
Oștenii care puși erau
În cetățuile-ntărite,
Care în Iuda sunt zidite.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
