Ezra 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Numărul israeliților întorși în țara lui Iuda

1Iată-i pe cei care scăpară

Și cari – în a lui Iuda țară –

Din Babilon s-au întors iar.

Pe-aceștia, Nebucadențar,

Care fusese împărat,

În Babilon i-a strămutat.

2Când a plecat Zorobabel,

A mers și Iosua cu el,

Neemia și cu Seraia,

Cu Mardoheu și Reelaia.

Bilșan, apoi, i-a mai urmat;

Mispar s-a mai alăturat

Și cu Bigvai și cu Rehum.

Baana i-a-nsoțit la drum.

Iată bărbații cei pe care,

Neamul lui Israel îi are:

3Sunt ai lui Pareoș copii,

De toți – în număr – două mii

O sută șaptezeci și doi.

4Ai lui Șefatia apoi,

Trei sute șapte’șidoi erau;

5Ai lui Arah feciori urmau,

Cari șapte sute-s numărați

Și șapte’șicinci; ei sunt urmați

6De-ai lui Pahat-Moab copii,

Dintre ai lui Iosua fii

Și-ai lui Ioab. Ei se vădeau

Că-n număr două mii erau

Și cu opt sute doisprezece,

Cari erau gata ca să plece.

7Erau ai lui Elam copii,

O mie două sute fii,

La care s-au adăugat

Cincizeci și patru, de îndat’.

8Fiii lui Zatu îi urmau

Cari nouă sute se vădeau

Și patruzeci și cinci. Urmară

9Ai lui Zecai fii. Când plecară,

În număr, se vădiră deci,

La șapte sute și șaizeci.

10Fiii lui Bani-au fost apoi,

La șase sute patru’șidoi.

11Ai lui Bebai fii, după ei,

Sunt șase sute două’șitrei.

12O mie două sute-apoi –

Și încă douăzeci și doi –

Erau ai lui Azgad copii.

13Adonicam și ai săi fii

Sunt șase sute șaizeci șase,

14Iar două mii cincizeci și șase

Fuseseră aceia care

Bigvai, urmași, în lume-i are.

15Cei cari ai lui Adin erau,

La patru sute se vădeau;

La ei s-au mai adăugat

Cincizeci și patru, de îndat’.

16Ai lui Ater feciori urmară –

Din Ezechia se-ntrupară –

Și-n număr ei se dovedeau

Că nouăzeci și opt erau.

17Ai lui Bețai fii sunt și ei

Trei sute douăzeci și trei.

18Fiii lui Iora, când să plece,

Erau o sută doisprezece.

19Ai lui Hașum fii – după ei –

Sunt două sute două’șitrei.

20După aceștia, așadar,

Veniră fiii lui Ghibar,

Cari nouă’șicinci s-au dovedit.

21În urma lor au mai venit

Fiii lui Betleem: sunt ei

O sută douăzeci și trei.

22De la Netofa mai plecase

O ceată de cincizeci și șase

De inși, care a fost urmată

23De-o altă ceată, adunată

Din Anatot. Cei ce-o formau,

O sută două’șiopt erau.

24Fiii lui Azmavet, apoi,

Erau toți, patruzeci și doi.

25Cei ce veniră după ei

Sunt șapte sute patru’șitrei.

Din Chiriat-Arim erau,

Din Chefirei alții veneau,

În timp ce unii se vădiră

Precum că din Berot sosiră.

26Fiii pe care îi avea

Rama – atuncea – și Ghibea,

La șase sute s-au vădit

Și două’șiunu, negreșit.

27De la Micmaș s-au strâns apoi,

O sută douăzeci și doi.

28La două sute două’șitrei

De inși veniră după ei,

Căci din Betel se adunară,

Precum și de la Ai. Urmară

29Fiii lui Nebo mai apoi,

Care au fost cincizeci și doi.

30Ceata lui Magbiș numărase

O sută și cincizeci și șase.

De fii, pe care i-au urmat

31Ai lui Elam copii, de-ndat’.

Erau ai lui Elam copii

O mie două sute fii,

La care s-au adăugit

Cincizeci și patru, negreșit.

32Ai lui Harim fii au fost deci,

La trei sute și douăzeci.

33Fiii lui Lod au mai plecat,

Ai lui Hadid i-au mai urmat

Și ai lui Ono, la sfârșit.

De toți, în număr, s-au vădit

Că-s șapte sute două’șicinci,

34Iar trei sute și patru’șicinci

Au fost cei care se vădeau

Că de la Ierihon veneau.

35Erau toți ai lui Sena fii,

Atunci, în număr de trei mii

Și șase sute și treizeci.

36Cei care îi urmară, deci,

Sunt preoți. Unii se trăgeau

Din Iehoiada sau ieșeau

Din Iosua. Oameni-acei

Sunt nouă sute șapte’șitrei.

37Ai lui Imer feciori apoi,

O mie și cincizeci și doi.

38Apoi ai lui Pașhur copii,

O mie două sute fii

Și patru’șișapte se vădeau.

39Ai lui Harim feciori urmau:

De toți erau șaptesprezece,

Care au fost gata să plece.

40Apoi Leviții au urmat.

Acei care s-au întrupat

Din Iosua, din Cadmiel

Și din Hodavia – la fel –

În număr ei s-au dovedit

Că-s șapte’șipatru, negreșit.

41Toți cântăreții ce-au plecat –

Cari din Asaf s-au întrupat –

O sută două’șiopt erau.

42Fiii de ușieri urmau:

Ai lui Ater și-ai lui Șalum,

Talmon, Acub, Șobai, precum

Și-ai lui Hatita, negreșit.

O sută-n număr s-au vădit,

La care s-au adăugat

Treizeci și nouă, de îndat’.

43Iată slujbașii Templului:

Aceștia sunt feciorii lui

Țiha, Hasufa, Tabaot.

Urmară alții care tot

La Templu slujitori erau

44Și-ai lui Cheros fii se vădeau.

Erau ai lui Siaha fii,

Precum și-ai lui Padon copii.

45Ai lui Lebana mai erau,

Ai lui Hagaba se vădeau

Și-ai lui Acub. Printre-acești fii,

46Erau și-ai lui Hagab copii;

Ai lui Hanan feciori erau,

Iar alții, din Șamlai, ieșeau.

47Unii de la Ghidel veniră,

Iar alții din Gahar ieșiră.

Unii de la Reaia vin,

48Iar alții sunt de la Rețin.

De-ai lui Necoda fii erau,

Iar alții din Gazam ieșeau.

49Unii din Paseah veniră,

Iar alții din Besai ieșiră.

Unii din ei s-au dovedit

Ieșiți din Uza, negreșit,

50Din Asna și din Mehunim

Și-asemenea din Nesufim;

51Ai lui Bacbuc fii se vădeau,

Ai lui Hacufa mai erau

Și-asemenea ai lui Harhur.

52Alții, veniți de primprejur,

Ai lui Bațlut feciori erau,

Sau din Mehida se trăgeau.

Alții din cei care veniră

Fii ai lui Harșa se vădiră.

53Alții din Barcos au ieșit,

Sau din Sisera au venit.

Unii erau ai lui Tamah,

54Hatifa și-ai lui Nețiah.

55Iată-i pe fiii ce-i aveau

Cei cari la Solomon robeau:

Uni-s ai lui Sotai copii;

Lui Soferet alți-i sunt fii.

Mulți din Peruda se-ntrupau;

56Alții din Iala se trăgeau;

Unii de la Darcon veniră,

Iar alții din Ghidel ieșiră,

57Sau din Hatil, Șefatia;

O altă ceată se trăgea

Din Pocheret-Hațebaim.

Alături lor, îi mai găsim,

Pe-aceia care se vădeau

Că ai lui Ami fii erau.

58Ai Templului sfânt, slujitori,

Precum și-ai robilor feciori –

Care de Solomon țineau –

Trei sute nouă’șidoi erau.

59Iată-i pe cei care-au venit

Din Tel-Melah, sau au sosit

Din Tel-Harașa, ori vădeau

Că din Cherub-Adan erau,

Sau sunt din Imer, de ținut.

Aceștia toți nu au putut

A dovedi, în nici un fel,

Precum că sunt din Israel.

60Ei sunt ai lui Delaia fii,

Sunt ai lui Tobia copii

Și-ai lui Necoda. Toți, apoi,

Sunt șase sute cincizeci’doi.

61Dintre cei care se dădeau

Fiii ai preoților, erau:

Cel cari Habaia s-a chemat;

Hacoț, pe-acesta, l-a urmat

Și Barzilai – acela care,

O fată, drept nevastă, are,

Din cele care se vădeau

Precum că tată îl aveau

Pe Barzilai, pe-acela care

În Galaad, casa, își are.

Nume s-a dat bărbatului,

După cel al nevestei lui.

62Oameni-acești și-au căutat

Spița de neam, dar n-au aflat

Nimic în cartea spițelor,

În ce privește neamul lor.

63Astfel, cel ce-a fost așezat

Drept dregător, nu i-a lăsat

Ca – de atuncea înainte –

Să mai mănânce lucruri sfinte,

Până când unul din preoți

Avea să-ntrebe, pentru toți –

Ca să se știe – pe Urim

Și de asemeni, pe Tumim.

64Oamenii strânși în adunare,

Erau în număr foarte mare,

Adică patru’șidouă mii

Și trei sute șaizeci de fii.

65Roabe și robi îi însoțeau,

Cari șapte mii se dovedeau,

La care s-au adăugat

Trei sute treizeci’șapte-ndat’.

Și cântăreți erau cu ei –

Adică între robi-acei –

Cari două sute se vădeau.

66De-asemenea, cai mulți, aveau.

La șapte sute-s cai-acei

Și treizeci’șase; după ei,

Și mulți catâri au folosit,

Cari două sute s-au vădit;

La ei s-au mai adăugat

Alți patruzeci și cinci, de-ndat’.

67Cămile au mai folosit,

Cari patru sute s-au vădit;

La ele s-au adăugat

Încă treizeci și cinci, de-ndat’.

Măgari apoi, mai folosiră,

Cari șase mii se dovediră

Și șapte sute douăzeci,

Pe-ale pustiului poteci.

68Unii – dintre aceia cari

Peste familii sunt mai mari –

Când la Ierusalim sosiră,

De bună voie dăruiră

Mari daruri, Casei Domnului,

Căci au dorit ca Templul Lui

Să fie, iarăși, așezat

Pe locu-n care-a fost odat’.

69La visterie, fiecare –

După puterea ce o are –

Pentru lucrare-a dăruit

Atât cât și-a îngăduit.

Darici de aur au fost dați,

Iar când toți fost-au numărați,

Erau șaizeci și una mii.

S-au adunat, apoi, cinci mii

De mine, care se vădeau

Precum că din argint erau.

Haine de preoți au fost date,

Cari la o sută-s numărate.

70Întreg soborul de preoți

Și-asemenea Leviții toți,

Cu cântăreți, cu ușieri,

Cu slujitori și cu străjeri

Și cu întregul lor popor

S-au așezat în țara lor,

Stând în cetățile pe care,

Țara lui Israel le are.