Proverbe 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ferește-te de desfrânare

1Aminte, fiule, tu ia –

Acum – la-nțelepciunea mea:

Pleacă-ți urechea și m-ascultă

Să prinzi învățătură multă

2Ca să-ți sporească chibzuința,

Iar gurii tale, cunoștința

Să nu-i lipsească niciodat’.

3Iată ce-anume am aflat,

Despre femei: străina are

Buzele dulci și-amăgitoare.

Dau miere și-ți vorbesc duios,

Dar le e mult mai lunecos –

Decât e undelemnul chiar –

Al gurii cer; la urmă dar,

4Pelin îi e vorba rostită,

Ca sabia ce-i ascuțită

Pe două părți. Al ei picior,

5Spre locuința morților,

Se va-ndreapta, căci ea nu are

6Cum să găsească o cărare

Spre viață, ci se rătăcește

Fără a ști-ncotro pornește.

7Și-acum fiilor, ascultați!

Povețele mi le urmați:

8Vă depărtați de-aste femei!

Să nu vă duceți, dragii mei,

Nici către ușa casei lor,

9Ca nu cumva să dați altor

A voastră vlagă tinerească

Și-ai voștri ani să-i înrobească

Cel ce de milă e lipsit.

Deci fiul meu, te-am prevenit,

10Ca nu cumva niște străini

Avari – de răutate plini –

Din a ta trudă să se-nfrupte

În timp ce tu muncești pe rupte,

Doar pentru casa altuia.

11Ia seama dar, la vorba mea,

Să nu ajungi, înspre sfârșit,

Să gemi, cu trupul ostenit,

12Zicându-ți: „Ce rău am făcut!

Mă-ntreb, cum oare am putut

Ca să disprețuiesc certarea,

Iar inima-mi, la fel, mustrarea?

13Cum oare, nu i-am ascultat,

Pe cei care m-au învățat?

14Era să mă nenorocesc,

Cu toate că eu mă găsesc

În mijlocul poporului,

Cuprins în adunarea lui!”

15Bea apă din a ta fântână,

Din al tău puț. Ce vrei? Să vină

16O vreme când a lor izvoare

Să se reverse? Vrei tu, oare,

Să-ți curgă-n râuri săltărețe

Apa, peste-a obștii piețe?

17Să ți-o lași ție, e mai bine,

Și nu celui străin de tine.

18Să-ți fie binecuvântat

Izvorul și, neîncetat,

Te bucură de-a ta soție,

Din tinerețe. Ea să-ți fie

19Plăcută ca o căprioară,

Ca o cerboaică-n primăvară.

Iubește-o dară, necurmat.

Tot timpul, să fii îmbătat

De ale ei drăgălășii.

Îndrăgostit, doresc să fii,

De-a ei iubire, ne-ncetat!

20Crezi că ar fi mai indicat

Ca o străină să găsești,

De ea să te îndrăgostești

Și-al ei sân să-l îmbrățișezi?

Nu-i bine! Te rog să mă crezi.

21E lămurită-a omului

Cărare-n ochii Domnului;

El vede tot ce omul face.

22Cel rău nu poate-a se desface,

Prins chiar de-a lui nelegiuire.

Păcatul său, în stăpânire

Are să-l țină, strâns legat.

23Să moară, el va fi lăsat,

Pentru că s-a văzut că are

Lipsă de orice înfrânare,

Și-mpiedicat are să fie

În nesfârșita-i nebunie.