Numeri 18 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Preoții și leviții

1Către Aron, Domnu-a vorbit:

„Tu, ai tăi fii și, negreșit,

Și casa celui ce ți-e tată,

O să purtați de-acuma, iată,

Mereu, pedeapsa tuturor –

Cea a fărădelegilor –

Făcute în locașul sfânt.

Tu – și cei care fii îți sânt –

Mereu, pedeapsa tuturor –

Cea a fărădelegilor

Acelea ce s-au săvârșit

În timpul când ați împlinit

Slujba de preoți – s-o purtați.

2Apropie-i pe ai tăi frați

Din a lui Levi seminție,

Ca ei să îți slujească ție.

Când tu și cu ai tăi copii,

La cort, în față-i, ai să-i fii.

3Ei vor păzi ce-ai să le spui,

Vor avea grija cortului,

Dar din al lor rând, nimenea

Nu poate a se-apropia

Nici de uneltele pe care

Locașul Meu cel sfânt le are

Și nici de-al Meu altar apoi,

Să nu piară nici ei, nici voi.

4Ei se vor alipi de tine

Ca să păzească tot ce ține

De rânduiala cortului

Și de-mplinirea slujbei lui.

5Păziți, mereu, al Meu cuvânt

Lăsat pentru locașul sfânt

Și-asemenea, pentru altar.

În felu-acesta, așadar,

Nici un motiv n-o să mai fie

În Israel, pentru mânie.

6Iată, Leviții – ai voști’ frați –

De către Mine-au fost luați,

Din mijlocul lui Israel.

Am procedat în acest fel,

Căci Domnului, ei au fost dați.

Vouă vă sunt încredințati –

În dar – căci o să trebuiască,

Slujba, la cort, s-o împlinească.

7Iată ce trebuie să știi:

Acuma, tu și ai tăi fii

Va trebui ca să păziți,

Neîncetat, și să-mpliniți

Doar slujba preoției, care

E la altar referitoare

Și pe aceea ce privește,

În urmă, tot ce se găsește

Dincolo de perdeaua care

Este, în cort, despărțitoare.

Această slujbă, voi să știți,

Căci trebuie să o-mpliniți.

Slujba de preoți, așadar,

Vă este dată vouă-n dar.

Străinul care va avea

Curajul de-a se-apropia

De toate-acestea, negreșit,

Cu moartea, fi-va pedepsit.”

Întreținerea preoților

8Către Aron, Domnu-a vorbit:

„Din tot ce Eu voi fi primit,

Din toate lucrurile care,

A lui Israel adunare

Are să Mi le-nchine Mie,

Să știi că îți dăruiesc ție

Toate acele lucruri care

Aduse-Mi sunt, prin ridicare.

Toate-ți sunt date și, să știi,

Sunt și pentru ai tăi copii,

Ca drept al ungerii primite.

Ele vor fi statornicite,

Prin legea dată, pentru voi

Și pentru-ai voști’ urmași apoi,

Iar legea trebuie să ție

De-acum și până-n veșnicie.

9Acuma dar, să iei aminte.

Din lucrurile ce-s prea sfinte –

Cari Mie Îmi sunt dăruite

Și nu-s de flăcări mistuite –

Iată ce am găsit cu cale,

Că trebuie-a fi ale tale:

Din ce aduce ăst popor,

Vei lua darul jertfei lor

Dată ca jertfă de mâncare,

Vei lua darul jertfei care

Adusă e, având menire

De jertfă pentru ispășire,

Și trebuie să-ți mai revină

Darul din jertfa pentru vină.

Acestea toate, deci, să știi,

Sunt pentru tine și-ai tăi fii.

10Cât veți trăi pe-acest pământ,

Să le mâncați într-un loc sfânt.

E învoit orice bărbat –

Din ele – de a fi mâncat.

Aceste lucruri – țineți minte –

Priviți-le ca lucruri sfinte.

11Iată ce îți mai aparține:

Ai să oprești deci, pentru tine,

Pe toate darurile care,

A lui Israel adunare

Le-au dat, drept daruri ridicate,

Sau le-au dat daruri legănate.

Acestea toate, să se știe

Că dăruite au să-ți fie

Și ție și feciorilor

Și-asemenea și fiicelor

Care, la tine-n casă, sânt.

Cât veți trăi pe-acest pământ,

Legea aceasta să se ție

De-acum și până-n veșnicie.

Din ele, va putea oricine

Care, din a ta casă, vine,

A folosi, pentru mâncat:

Trebuie doar, a fi curat.

12Roada dintâi, adusă Mie,

Ți-o dăruiesc: a ta să fie.

Tot cei mai bun, din untdelemn,

Din must și grâu, Eu te îndemn

Să iei și-apoi să folosești.

13De-asemeni, o să mai primești

Rodul dintâi al câmpului,

Care adus e, Domnului.

Din ele, va putea oricine –

Care din casa ta provine –

A folosi, pentru mâncat:

Trebuie doar a fi curat.

14Îți spun dar, spre a ta știință:

Tot ce e prin făgăduință –

În Israel – închinat Mie,

Va fi, de-acum, dăruit ție.

15De-asemeni, orice-ntâi născut –

Din orice trup ar fi făcut –

Deci de e om sau dobitoc,

Adus lui Dumnezeu, pe loc

Al tău va fi. Dar tu să lași

Dreptul ca orice copilași

Al omului – cari ți s-a dat –

Să poată fi răscumpărat.

Și dobitoace necurate

Au drept de-a fi răscumpărate.

Primul născut al omului,

Precum și-al dobitocului

Acela care-i necurat,

Poate a fi răscumpărat.

16Să-ți spun ceva de căpătâi:

Va trebui ca, mai întâi,

Pe-ai oamenilor copilași –

Să se răscumpere – să-i lași.

Iar prețul, tu îl stabilești,

Și iată cum îl prețuiești:

Argint, tu trebuie să iei,

Pentru oricare dintre ei.

Siclul va fi după cel care

Numai locașul sfânt îl are,

Și e de douăzeci de ghere.

Cinci sicli, așadar, vei cere.

17Să nu lași, spre răscumpărare,

Pe cel dintâi născut pe care

Îl are vaca, nici pe cel

Care-i al oii și la fel,

Nici pe al caprei. Ia aminte:

Toate acestea-s lucruri sfinte.

Să le iei sângele-așadar,

Și să-l stropești peste altar.

Grăsimea să le-o arzi, de-ndată.

Aceasta este-o jertfă dată

Spre-a fi de flăcări mistuită.

Dacă e astfel dăruită,

Miros plăcut, are să-I facă,

Lui Dumnezeu, ca să Îi placă.

18A ta să fie carnea lor,

Precum și pieptul jertfelor

Și spata dreaptă ce s-a dat

Drept dar ce este legănat.

19Iată dar, vreau ca să se știe,

Precum că Eu am să-ți dau ție –

Și fiilor și fiicelor –

Tot ce aduce ăst popor,

Ca daruri sfinte, Domnului,

Prin ridicare-n fața Lui.

Acesta e un legământ

De necălcat, pe-acest pământ.

El trebuie ca să se ție,

În fața Mea, pe veșnicie.

Legea aceasta-i pentru voi

Și pentru-ai voști’ urmași apoi.”

Întreținerea leviților

20Către Aron, Domnu-a vorbit:

„Să n-ai nimic de moștenit,

În țara lor. Să n-ai moșie,

Pentru că vreau ca să se știe

Că moștenirea ta, sunt Eu.

Eu sunt moșia ta, mereu,

În al lui Israel popor.

21Le dau, astfel, feciorilor

Lui Levi, ca să moștenească

Tot ceea ce-o să dăruiască

Israelul, drept zeciuială.

A lor va fi, fără-ndoială,

Oricare zeciuială dată,

Căci ele au a le fi plată,

Pentru că ei slujesc, mereu –

Din neam în neam – locașul Meu.

22Ai lui Israel fii să știe

Că nu au voie ca să vie,

La cortul Meu. În nici un fel,

Să nu se-apropie de el,

Să nu se-ntâmple, bunăoară –

Ca vinovați fiind – să moară.

23Leviți-n fața Domnului

Să facă slujba cortului.

Leviții – deci ai voștri frați –

Au să rămână încărcați

Cu orișice călcări de lege –

Cu orișice fărădelege –

Din al lui Israel popor.

În mijlocul copiilor

Lui Israel, nu vor putea,

Vreo moștenire, a avea.

Această lege-i pentru voi

Și pentru-ai voști’ urmași apoi.

Ea trebuie ca să vă fie

O lege pentru veșnicie.

24Iată dar, moștenirea lor:

Le dăruiesc, feciorilor

Lui Levi, ca să moștenească,

Tot ce o să se dăruiască

Drept zeciuială-n Israel.

Vor dobândi, în acest fel,

Tot ce se dă, prin ridicare.

Neamul Levit – voie – nu are

Să aibă moștenirea lui,

În mijlocul poporului.”

Darul leviților din ce primesc

25Domnul, lui Moise, i-a vorbit,

Și iată ce i-a poruncit:

26„Vorbește-le Leviților

Și-n acest fel să le spui lor:

„Iată cum vreau să procedați

Când, zeciuială, căpătați,

Din Israel, căci ea, se știe

Că moștenire-o să vă fie:

Un dar, luați – întâi – din ea,

Cari, Domnului, să I se dea.

A zecea parte să luați,

Din ea și Domnului s-o dați.

27Al vostru dar e socotit

Precum e grâul dăruit

Întâi, din roada câmpului,

Și cum e mustul teascului

Care se scurge-ntâi, din el.

28Deci veți lua, în acest fel,

Din zeciuiala omului,

Întâi, un dar, dat Domnului.

Darul acesta, ce-l luați,

Voi, lui Aron, aveți să-l dați.

29Din orice dar o să primiți,

Este nevoie ca să știți

Ca, mai întâi, voi să luați

Ceea ce trebuie să-I dați

Lui Dumnezeu. De-aceea spun:

Luați întâi, tot cei mai bun,

Spre închinare, Domnului.”

30Leviților, să le mai spui:

„După ce voi o să luați

Partea mai bună ca s-o dați

Lui Dumnezeu, fără-ndoială

Că tot restul de zeciuială

Va fi al vostru, socotit

Ca și venitul dobândit

Din bunurile câmpului

Sau ca venitul teascului.

31Puteți, oriunde, ca să stați,

Când acest dar, o să-l mâncați

Cu toată casa voastră-apoi,

Fiindcă el e, pentru voi,

Plată a slujbei ce-ați făcut,

La al Meu cort, cum s-a cerut.

32Nu vă veți face vinovați,

De vreun păcat, de procedați

Așa precum v-am învățat –

Adică de veți fi luat,

Mai întâi, darul Domnului,

Iar ce-i mai bun să Îi dați Lui.

În felu-acesta, voi să știți

Că nu aveți să pângăriți

Darul adus de-acest popor,

Spre a fi dat Domnului lor.

Numai așa, veți fi păziți,

De moarte fiind ocoliți.”