1 Timotei 1 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Pavel, chemat să fie pus,

Apostol, în Hristos Iisus –

Precum voit-a Dumnezeu,

Mântuitorul nost’, mereu,

Și Domnul nost’, Hristos Iisus,

Nădejdea noastră, cea de sus –

2Spre Timotei, cel prea iubit,

Copilul meu, adeverit

A fi-n credință: îndurare,

Pace și har, de la Cel care

E Tatăl nostru, Cel de Sus,

Și-apoi, de la Hristos Iisus!

3Așa precum eu te-am rugat,

În clipa-n care am plecat,

Din Macedonia, la drum,

Din nou, la fel, te rog acum,

Ca, în Efes, să zăbovești,

Pentru că vreau să poruncești,

La cei care au îndrăznit

Și-nvățături noi, au vestit,

Să înceteze să-i învețe,

Pe alții, dându-le povețe;

4Să nu se țină de fantasme,

Să termine cu-ale lor basme

Și cu-nșirări, fără sfârșit,

De neamuri, căci au zămislit

Certuri – așa cum am văzut –

Fără, în schimb, să fi făcut

Ca prin credință, tot mereu,

Ăst lucru al lui Dumnezeu,

Să-nainteze, negreșit.

Oameni-aceștia s-au vădit

Că tot așa fac și acum,

Înaintând pe-al vieții drum.

5Ținta porunci-i dragostea,

Căci e știut că numai ea

Vine din inima curată,

Dintr-o credință-adevărată,

Neprefăcută – negreșit –

Și dintr-un cuget, bun vădit.

6Unii, însă, s-au depărtat,

De-aceste lucruri, și-au urmat

Un drum, pe cari s-au rătăcit

Și, în ăst fel, s-au pomenit

Că doar de flecăreli, se țin,

Când, printre voi, aceștia vin.

7Învățători ai Legii, vor

A fi, în ochii tuturor,

Măcar că nu știu ce vorbesc

Și nici nu știu ce urmăresc.

8Legea e bună – precum știm –

Doar dacă bine-o folosim,

9Pentru că Legea nu s-a dat

Pentru cei cari s-au arătat

Că oameni sunt, neprihăniți,

Ci pentru cei nelegiuiți;

Deci, pentru cei cari – se-nțelege –

Precum că sunt fără de lege,

Pentru cei neevlavioși,

Sau nesupuși, ori păcătoși,

Sau pentru cei cari, fără teamă,

Ucid chiar și pe a lor mamă,

Ori pentru cei cari, bunăoară,

Pe ai lor semeni, îi omoară,

10Sau pentru cei ce sunt curvari,

Ori sodomiți; pentru cei cari

Sunt vânzători de oameni, sau

Pentru cei cari obicei au

Să jure strâmb; pentru oricine

Care, în contră, se va ține

Cu-nvățăturile serioase,

Adevărate, sănătoase,

11Cari potrivite sunt, mereu,

Cu fericitul Dumnezeu,

Cu Evanghelia slavei Sale,

Pe care, a găsit cu cale,

Ca mie, să îmi fie dată.

12Îi mulțumesc, încă o dată,

Domnului nostru, Cel de Sus –

Adică lui Hristos Iisus –

Pentru că fost-am întărit –

Căci am fost, vrednic, socotit

De-ncredere – când m-a adus

Și-apoi, în slujba Lui, m-a pus,

13Măcar că, înainte – eu –

Un hulitor am fost, mereu,

Am fost un batjocoritor

Și un aprins prigonitor,

Căci prin tot ceea ce făceam –

Adică-n ceea ce lucram –

În marea mea necunoștință

Trudeam, numai, în necredință!

14Dar harul Domnului de Sus,

Acuma s-a mărit nespus;

Credința a crescut și ea,

Sporind, astfel, și dragostea

Care se află, ne-ndoios,

În Domnul nost’, Iisus Hristos.

15Adevărat s-a dovedit,

Precum și vrednic de primit,

Acel cuvânt care a zis –

Și care-i, în Scriptură, scris –

Că-n „lume, a venit Hristos,

Spre-al mântui pe păcătos”,

Iar dintre păcătoșii care,

Această lume-acum, îi are,

Întâiul, eu sunt socotit;

16Dar, îndurare-am dobândit,

Ca astfel, să-și arate-n mine –

Iisus – acuma, cel mai bine,

Îndelungata Lui răbdare,

Drept pildă pentru toți cei care

Veni-vor ca să creadă-n El,

Pentru a dobândi, astfel,

Veșnica viață, arătată,

Care, în urmă, va fi dată.

17A Celui care, Împărat,

E, peste veșnicii, aflat,

A Celui, de la început,

Nemuritor și nevăzut,

A Celui care e, mereu,

Singurul nostru Dumnezeu,

Să fie salva și, din plin,

Cinste să aibă El! Amin.

18Iată dar, ce poruncă, vreau

Acuma, Timotei, să-ți dau:

Așa cum ți s-a prorocit,

Tu – fiule – necontenit,

Puterile, ți le adună,

Ca să te lupți lupta cea bună,

19Să-ți ții credința, ne-ncetat,

Precum și cugetul, curat,

Pentru că unii l-au pierdut

Și, din credință, au căzut.

20În rândul lor, pe Imeneu

Și Alexandru-i număr eu,

Pe cari, Satanei, i-am lăsat,

Căci, pe-a lui mână, eu i-am dat,

Ca-nvățătură să primească

Și astfel, să nu mai hulească.”