Isaia 31 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Vai, de cei care se pogor

La Egipteni, vrând ajutor

Și-și pun nădejdea-n cai și care

Și-n călărimea lor cea tare,

Dar nu privesc către Acel

Cari Sfânt îi e lui Israel,

Și nu Îl caută mereu,

Pe-adevăratul Dumnezeu!

2Dar Domnul înțelept Se-arată

Și-aduce peste ei – de-ndată –

Nenorocirea, iar apoi,

Nu Își ia vorbele-napoi,

Ci împotriva celor răi,

Cari se vădesc vrăjmași ai Săi,

El Se ridică și-i lovește

Și casele le nimicește.

Aceia care săvârșesc

Nelegiuiri, la fel pățesc,

Că Domnu-i împotriva lor

Și-a celor care ajutor

Le sunt, întru nelegiuire.

3Căci Egipteanul – s-aveți știre –

Nu-i Dumnezeu, ci om e el!

Apoi și caii lui, la fel,

Nu se ridică în văzduh,

Căci sunt din carne, nu din duh.

Domnul doar mâna să-Și întindă

Ca largul zării să-l cuprindă,

Și-ocrotitorul va cădea.

Cel ocrotit, de-asemenea –

Atuncea – va cădea și el

Și vor pieri cu toți astfel.

4Iată că Domnul a venit,

Căci să-mi vorbească, a voit:

„Așa precum se dovedesc

Leul și-al său pui că mugesc

Asupra prăzii aplecați –

Cu toate că sunt adunați

Păstorii împotriva lor –

La fel, Domnul oștirilor

O să pogoare, iar apoi

O să pornească un război

Pe muntele Sionului

Și-asemenea pe dealul lui.

5După cum păsările-ntind

Aripile și își cuprind

Puii și-i țin sub umbra lor,

La fel, Domnul oștirilor

Peste Ierusalim Se-apleacă,

Bine voind ca să îi facă.

Îl cruță, îi dă izbăvire

Și îi aduce mântuire.”

6„Acum, fii ai lui Israel

Întoarceți-vă la Acel

Pe care voi L-ați părăsit.”

7„În ziua ‘ceea, negreșit,

O să-și arunce fiecare,

Toți idolii pe care-i are,

Fie că-s din argint lucrați,

Fie că-n aur sunt turnați.

Lepădați idolii avuți,

Idoli care au fost făcuți

De ale voastre mâini vădite

Precum că sunt nelegiuite.

8Asirianul va cădea,

Căci îl ucide sabia,

Dar nu sabia omului

Va tăbărî asupra lui.

De sabie e urmărit

Și o să fugă îngrozit.

Tinerii lui, aceia cari

Se dovedesc războinici tari,

Vor fi – atuncea – biruiți

Și au să fie înrobiți.

9Stânca pe cari se sprijinește,

Plină de groază, se topește,

Iar căpeteniile lui

Tremură-n fața steagului” –

A glăsuit Domnul, Cel care

Chiar în Sion, focul Își are,

Și-al Său cuptor nemaivăzut

Este-n Ierusalim ținut.