1Doamne, doar către Tine, eu
Îmi înalț sufletul, mereu.
(Oprire)
2Doamne, mă-ncred numai în tine,
Ca să n-ajung dat de rușine
Și să se bucure acei
Care îmi sunt vrăjmași ai mei!
3Da, toți cei ce nădăjduiesc
În Tine Doamne, nu greșesc
Și de rușine nu-s lăsați,
Ci de rușine vor fi dați,
Mereu, toți oamenii acei
Cari – fără a avea temei –
De Tine s-au îndepărtat.
4Arată-mi Doamne, ne-ncetat,
Căile Tale și mă-nvață
Să am cărarea Ta, în față.
5O Doamne, Dumnezeul meu,
În adevărul Tău, mereu,
Mă-nvață, mă călăuzește.
A Ta poruncă-mi dăruiește,
Pentru că Tu, în toate cele,
Ești Domnul mântuirii mele.
Tu ești Acela-n care eu
Am să nădăjduiesc mereu!
6Să-Ți amintești de-a Ta-ndurare,
De bunătatea Ta cea mare,
Căci pe vecie dăinuiesc.
7Mă iartă dar, când mai greșesc!
Nu-Ți aminti, de-asemenea,
Greșeli din tinerețea mea,
Nici făr’delegi ce-am săvârșit.
Adu-Ți aminte, negreșit,
De mine-n îndurarea-Ți mare
Și-n nesfârșita-Ți îndurare!
8Iată că Domnul Dumnezeu
E bun și este drept, mereu.
El, păcătoșilor, le-arată
Calea ce trebuie urmată.
9Pe cei smeriți, să umble-i face,
În tot ce este drept și-n pace,
Căci îi învață calea Lui.
10Iată, cărarea Domnului,
Credincioșie pe ea, are
Și plină e de îndurare,
Pentru cei care-I împlinesc
Poruncile și Îi păzesc,
Cu grijă, legământul dat,
Ce pentru noi a fost lăsat.
11Pentru-al Tău Nume, eu aș vrea
Să ierți fărădelegea mea –
Ce se arată-atât de mare –
În nesfârșita-Ți îndurare!
12Cine e cel cărui, mereu,
Teamă îi e, de Dumnezeu?
Aceluia, Domnu-i arată
Calea ce trebuie urmată.
13El va trăi în fericire,
Și-ai săi urmași, în stăpânire,
Țara o vor avea, mereu.
14Cei ce se tem de Dumnezeu,
Primesc prietenia Lui,
Iar legământul Domnului,
Făcut cu ei, este-n măsură
Ca să le dea învățătură.
15Ochii, spre Domnul, întorc eu,
Căci El îmi scoate, tot mereu,
Picioarele din lațul care
Întins e, pe a mea cărare.
16Privește-mă: sunt părăsit,
Și-ai milă că-s nenorocit.
17Neliniște am adurat
În inimă, neîncetat,
Și-o simt cum crește, tot mereu.
Mă scoate, din necazul meu!
18Privește-a mea ticăloșie,
Iar truda mea, în față-Ți fie!
Iartă-mi păcatele, căci ele
Multe se-arată-a fi și grele!
19Tu vezi ce mulți mă urmăresc
Și cu ce ură mă pândesc.
20Păzește-mi sufletul mereu,
Și scapă-mă, o, Domnul meu!
Nu mă lăsa, dat de rușine,
Pentru că eu mă-ncred în Tine!
21Păzit de nevinovăție,
Al meu pas, ne-ncetat, să fie,
Și ocrotire-n calea mea,
Neprihănirea să îmi dea,
Când eu la Tine mă gândesc
Și-n Tine doar, nădăjduiesc!
22Pe Israel, o, Domnul meu,
Îl izbăvește, tot mereu,
De ale lui necazuri care
Îl urmăresc fără-ncetare.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
