Leviticul 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Jertfele pentru ispășire

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

„Copiilor lui Israel,

Ai să le spui în acest fel:

2„Atunci când întâmpla-se-va,

Păcat să facă cineva,

Călcând, fără de voia lui –

Cumva – porunca Domnului,

Înfăptuind, făr’ a fi vrut,

Lucruri ce nu sunt de făcut,

Iată ce trebuie-mplinit:

3Când preotu-a păcătuit –

Deci tocmai cel care avea

Făcută-asuprăi ungerea –

Și astfel, vina s-a întins

Încât – de ea – a fost cuprins

Întreg poporul, să se ducă

Și Domnului să Îi aducă

Apoi, ca jertfă, un vițel.

Fără cusur, să fie el,

Pentru că este-a lui menire

Drept jertfă pentru ispășire,

Ce trebuie-a fi dăruită

Pentru greșeala săvârșită.

4Luat va fi vițelu-acel

Și dus la Domnul fi-va el.

Când are să-l înfățișeze,

Pe capul lui, să își așeze

Mâna – în fața cortului –

Și-acolo-apoi – la ușa lui –

Să îl înjunghie, de-ndat’.

5Preotul – care-a căpătat

Ungerea sfântă-a Domnului –

Va merge, cu sângele lui,

În cortul întâlnirii. El,

6În sângele-acelui vițel,

Să-și vâre-apoi, degetul lui,

Stropind ‘naintea Domnului –

În față la perdeaua care,

Locașul sfânt, în el, o are –

De șapte ori, și să ajungă

7Apoi, în urmă, ca să ungă –

Cu sângele vițelului –

Și coarnele altarului

Pentru tămâi mirositoare,

Al cărui loc de așezare

Este-n lăuntru cortului,

Pus înaintea Domnului.

Cu sângele rămas, apoi

Se va întoarce înapoi,

Către a cortului intrare,

Mergând înspre altarul care,

La arderea de tot, servește.

Aici, sângele trebuiește

A fi, în urmă, lepădat.

Deci el va trebui vărsat,

La poalele altarului.

8Să-i ia apoi, vițelului –

Drept jertfă pentru ispășire –

Grăsimea, cum v-am dat de știre

Că trebuiește procedat.

Deci iată ce va fi luat:

Grăsimea de pe măruntaie;

Apoi trebuie să se taie

Grăsimea ce ține de ele –

De măruntaiele acele –

9Cei doi rărunchi, grăsimea lor,

Apoi grăsimea coapselor

Și prapurul de pe ficat.

El trebuie a fi luat

Cu totul, căci va fi desprins

De la rărunchi, unde e prins.

Deci părțile acestea, toate,

De preot, trebuiesc luate,

10Căci el le va lua în felul

În care e luat vițelul

Adus – precum v-am dat de știre –

Ca jertfă pentru mulțumire.

Părțile-acelea așadar,

Arse-au să fie, pe altar.

11Pielea, capul berbecului,

Picioarele și carnea lui,

Cu măruntaiele lui toate

Și balega, vor fi luate –

12Deci tot ce-a mai rămas din el,

Adică din vițelu-acel –

Și duse fi-vor, într-un loc,

Unde-au să fie arse-n foc.

Din tabără, veți scoate dar,

Toate aceste resturi, iar

Locul unde le-ați aruncat

Trebuie-a fi un loc curat.”

Când toată adunarea a păcătuit

13„Dacă poporul a greșit –

Deci dacă a păcătuit

Într-o anume-mprejurare,

Cumva, întreaga adunare –

Și fără voie-a săvârșit

Ceea ce nu-i e-ngăduit

Să făptuiască nimănui

Călcând porunca Domnului –

Făcându-se toți vinovați –

Iată cum o să procedați:

14Dacă păcatul săvârșit

Astfel, a fost descoperit,

Voi trebuie să aveți știre

Că jertfă pentru ispășire,

Îmi veți aduce, un vițel.

La cortul întâlnirii, el

Va trebui adus. Apoi,

15Bătrânii care sunt la voi,

Să-și pună, peste capul lui,

Mâinile-n fața Domnului.

Apoi să fie-njunghiat,

16Iar preotul, ce-a căpătat

Ungerea sfântă-a Domnului,

Va merge, cu sângele lui,

În cortul întâlnirii. El,

17În sângele-acelui vițel,

Să-și vâre-apoi degetul lui,

Stropind ‘naintea Domnului –

În față la perdeaua care,

Locașul sfânt, în el o are –

De șapte ori, și să ajungă

18După aceea, ca să ungă

Și coarnele altarului,

Aflat în cortul Domnului.

Cu sângele rămas, apoi,

Se va întoarce înapoi,

Către a cortului intrare,

Mergând înspre altarul care,

La arderea de tot, servește.

Aici, sângele trebuiește,

În urmă, a fi lepădat.

Deci el va trebui vărsat,

La poalele altarului.

19Grăsimea dobitocului –

Grăsimea jertfei dată-n dar –

Să fie arsă, pe altar.

20Pe urmă, procedați la fel,

Cum ați făcut cu-acel vițel

Dat jertfă pentru ispășire.

Așa precum v-am dat de știre,

Voi o să faceți, negreșit.

Când ispășiri a săvârșit

Preotul, astfel, pentru voi,

Veți căpăta iertare-apoi.

21Cu ce rămâne, din vițel,

Aveți a proceda la fel,

Precum cu primul ați lucrat.

Deci ce rămâne, e luat

Și dus e-ntr-un anume loc,

Pentru că, ars, va fi, în foc.

Aceasta este jertfa care

E pentru-ntreaga adunare,

Dată – precum v-am dat de știre –

Drept jertfă pentru ispășire.”

Când păcătuiește o căpetenie

22„Dacă cumva, s-a nimerit

Și-un cap de-al vostru a greșit,

Călcând – fără de voia lui –

Astfel, porunca Domnului –

Înfăptuind, făr’ a fi vrut,

Lucruri cari nu sunt de făcut –

Iată ce trebuie-mplinit:

23Dacă a fost descoperit

Păcatu-acela, el să ia,

Un țap și jertfă să Mi-l dea.

Țapul, pe care Mi-l dă Mie,

Fără cusur, voiesc să fie!

24Luat va fi țapul acel

Și dus, la Domnul, va fi el.

Când are să-l înfățișeze,

Pe capul lui, să își așeze

Mâinile sale și-apoi are

Să-l junghie, în locul care

E pentru arderea de tot.

Această jertfă o socot –

Așa precum v-am dat de știre –

Drept jertfă pentru ispășire.

25Sângele jertfei ce s-a dat,

De preot, trebuie luat,

Pentru a unge-apoi, cu el,

Coarnele-altarului acel,

Pe care voi îl folosiți,

Arderi de tot, când Îmi jertfiți.

Restul de sânge-al țapului,

La poalele altarului,

Va trebui a fi vărsat –

Când ungerea s-a încheiat.

26Grăsimea jertfei dată-n dar

Să fie arsă, pe altar,

Ca jertfă pentru mulțumire.

Astfel se face ispășire,

Pentru păcatul săvârșit

De căpetenii. Negreșit

Că ispășirile cerute,

De către preot sunt făcute.

27Atunci când întâmpla-se-va

Ca să greșească cineva,

Călcând, fără de voia lui –

Cumva – porunca Domnului,

Înfăptuind, făr’ a fi vrut,

Lucruri cari nu sunt de făcut,

Și dacă este omu-acel,

Un om de rând, în Israel,

Iată ce trebuie-mplinit:

28Dacă a fost descoperit

Păcatu-acela, el să ia,

O iadă, jertfă să Mi-o dea.

Iada, pe care Mi-o dă Mie,

Fără nici un cusur să fie.

29Când are s-o înfățișeze,

Pe capul ei, să își așeze

Mâinile sale și-apoi are

S-o junghie, în locul care

E pentru arderea de tot.

Această jertfă o socot –

Așa precum v-am dat de știre –

Drept jertfă pentru ispășire.

30Sângele jertfei ce s-a dat,

De preot trebuie luat,

Pentru a unge-apoi, cu el,

Coarnele-altarului acel,

Pe care voi îl folosiți,

Arderi de tot, când Îmi jertfiți.

Restul de sânge-al jertfei lui,

La poalele altarului,

Va trebui a fi vărsat –

Când ungerea s-a încheiat.

31Grăsimea jertfei dată-n dar,

Să fie arsă pe altar,

Ca jertfă pentru mulțumire.

Astfel, se face ispășire,

Pentru păcatul săvârșit,

De oameni simpli. Negreșit

Că ispășirile cerute,

De către preot sunt făcute.

Greșeala îi va fi iertată,

Prin jertfa care a fost dată,

Prin care, un miros plăcut,

Lui Dumnezeu, I S-a făcut.

32De va aduce omu-acel –

Pentru păcatul său – un miel,

Să fie parte femeiască.

Fără cusur să se vădească,

33Iar când o să-l înfățișeze,

Pe capul lui, să își așeze

Mâinile sale și-apoi are

Să-l junghie, în locul care

E pentru arderea de tot.

Această jertfă o socot –

Așa precum v-am dat de știre –

Drept jertfă pentru ispășire.

34Sângele jertfei ce s-a dat,

De preot trebuie luat,

Pentru a unge-apoi, cu el,

Coarnele-altarului acel,

Pe care voi îl folosiți,

Arderi de tot, când Îmi jertfiți.

Restul de sânge-al mielului,

La poalele altarului,

Va trebui, apoi, vărsat –

Când ungerea s-a încheiat.

35Grăsimea mielului luată

Va fi de către preot, toată,

Precum se face și-aveți știre,

La jertfa pentru mulțumire.

Apoi s-o ardă pe altar,

Pe jertfele de pe-al său jar,

Cari pentru Domnu-s rânduite

Și sunt, de flăcări, mistuite.

Preotul – prin a sa menire –

Astfel, va face ispășire,

Iar omul – pentru-al său păcat –

Iertare va fi căpătat.”