Neemia 11 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Împărțirea noilor locuitori

1În urmă, toți aceia cari,

Peste popor erau mai mari,

S-au hotărât – de-asemenea –

Ca la Ierusalim să stea.

Dar ceilalți oameni, din popor,

Și-au tras la sorți aleșii lor –

Unul din zece – cari avea

Ca la Ierusalim să stea.

Cei cari, la sorți, nu au ieșit,

În alte părți au locuit.

2Poporu-a binecuvântat

Pe-aceia care au picat

La sorți, urmând parte-a avea

Ca la Ierusalim să stea.

3Iată-i pe capii de ținut

Care-au venit de au șezut

Atuncea, la Ierusalim.

Ceilalți – așa după cum știm –

Cu toată ceata de preoți,

Precum și cu Leviții toți,

Se așezară fiecare

Pe la moșia ce o are.

La fel s-au dus de-au locuit

Și cei ce-n Templu au slujit,

Precum și fiii robilor

Care urmași sunt ai celor

Ce pentru Solomon slujiră.

4Deci la Ierusalim sosiră

Mulți inși, din Iuda. Alții vin

Din ramura lui Beniamin.

Iată acum, cum s-au numit

Cei cari din Iuda au venit:

Ataia e acela care,

Pe Ozia, drept tată-l are;

De-asemenea pe Zaharia,

În urmă și pe Amaria,

Și pe Șefatia – la fel –

Și-apoi pe Mahalaleel

Care, precum se dovedea,

Din fiii lui Pereț, venea.

5Urmă Maaseia, cel care,

Părinte, pe Baruc, îl are,

Pe Col-Hoze și pe Hazaia;

De-asemenea și pe Adaia

Și pe Iarib și-apoi, la fel,

Pe Zaharia – după el –

Și pe Șiloni. Toți cei care

6Sunt din Pereț – după născare –

Și la Ierusalim au stat,

Erau în număr ridicat,

Căci patru sute s-au vădit,

La care s-au adăugit

Șaizeci și opt de inși, de-ndat’.

7După aceștia au urmat

Oameni-aceia care vin

Din ramura lui Beniamin:

Saul e-ntâi, acela care,

Pe Meșulam, părinte-l are

Și pe Ioed și pe Pedaia;

De-asemenea și pe Colaia,

Maaseia și Itiel

Și pe Isaia, după el.

8În urma lui venea Gabai,

Pe care-l însoțea Salai.

Toți oamenii ce-i însoțeau,

La nouă sute se vădeau;

La ei s-au mai adăugat

Alți douăzeci și opt, de-ndat’.

9Cel ce-a urmat a fost Ioel;

Fiu al lui Zicri este el

Și căpetenie se vădea.

Iuda, cari tată îl avea

Pe Senua, era – la fel –

Tot căpetenie, dar el,

Al doilea-n rang, se dovedea.

10Din preoți, primul se numea

Iedaia; el este cel care,

Pe Ioiarib, părinte-l are.

Apoi Iachin a mai venit;

11Seraia l-a mai însoțit,

Cari fiu îi e lui Hilchia,

Lui Meșulam – de-asemenea;

Al lui Țadoc fiu mai e el;

E al lui Meraiot la fel,

Și Ahitub. Sarcina lui,

De domn al Casei Domnului,

Era pe-atunci. Cu el veneau

12Și frații lui, care făceau

Slujba în Casa Domnului.

Ajuns-au el și frații lui,

În număr, ca să fie-apoi

Opt sute douăzeci și doi.

În urmă, a venit Adaia.

Pe Ieroham și pe Pelaia,

Pe Amți și pe Zaharia

Și pe Pașhur și pe Malchia,

Părinți îi avusese el.

13Și frații săi erau la fel,

Căci căpetenii se vădeau,

În casele din cari ieșeau.

De toți s-au ridicat apoi,

La două sute patru’șidoi.

A mai venit și Amașai.

Azareel și cu Ahzai,

Meșilemot, iar la sfârșit

Și cu Imer, s-au dovedit

Părinți că fost-au, pentru el.

14Și frații săi erau la fel:

O sută două’șiopt erau

Și vitejie arătau.

A mai venit și Zabdiel;

Fiul lui Ghedolim e el

Și căpitan s-a dovedit.

15Dintre Leviți, primu-a venit

Șemaia; el era cel care,

Părinte, pe Hașub, îl are,

Pe Azricam, Hașabia

Și Buni de asemenea.

16Și Șebatai a mai venit,

Iar Iozabad l-a însoțit.

Aceștia, grijă, au avut

De lucrurile ce-au ținut

De Casa Domnului. Erau

Și căpetenii, căci țineau

De cetele Leviților,

Parte făcând, din rândul lor.

17A mai venit Matania;

Fiu al lui Mica se vădea,

Zabdi și-Asaf, fiind cel care

Se dovedea a fi mai mare

Peste acei care cântau

Când rugăciuni se înălțau,

În cor, la Casa Domnului,

Spre slava și mărirea Lui.

Și Bacbuchia a venit

Care al doilea s-a vădit

A fi-ntre frați. Apoi urmase

Cel care Abda se chemase.

El se vădea a fi cel care,

Părinte, pe Șamua-l are

Și pe Galal; de-asemenea,

Pe Iedutun îl mai avea.

18Leviții care se vădeau

Că la Ierusalim ședeau,

La două sute se-arătară,

La care se adăugară

Optzeci și patru inși, de-ndat’.

19După aceștia, au urmat

Cei care ușieri erau.

Printre aceștia se aflau

Acub, Talmon și frații lor,

Drept păzitori ai porților.

În număr, ei erau apoi,

O sută șaptezeci și doi.

20Cealaltă parte de popor –

Cu preoți, cu Leviții lor –

Se așezase fiecare,

Pe la moșia ce o are.

21Slujbașii Templului plecară

Și-apoi pe deal se așezară.

Țiha și Ghișpa se vădeau

Drept căpitani că le erau.

22Leviții cari s-au așezat

Și la Ierusalim au stat,

Drept căpitan și-au rânduit

Pe cel cari Uzi s-a numit.

Fiu al lui Bani se vădea,

Hașabia, Matania

Și Mica, dintre cei pe care,

Urmași, Asaf în lume-i are.

Sarcini de cântăreți aveau

Și-n Casa Domnului slujeau.

23În acel timp fusese dat

Un ordin, de la împărat,

Prin care cântăreților

Li se dăduse – tuturor –

O parte-anume, rânduită

Ca zi de zi a fi primită.

24Feciorul lui Meșezabel –

Petahia – fusese cel

Care ajunse dregător

Cu treburile din popor.

Fiu al lui Iuda se vădea

Și dintre-ai lui Zerah ieșea.

25Unii din fiii cei pe care

Iuda, urmași, în lume-i are,

La Chiriat-Arba ședeau

Și primprejur. Mulți locuiau

Și la Dibon, Iecabțeel

Și-n satele din jur, la fel.

26La Ieșua, unii au stat;

La Bet-Palet s-au așezat

Alții apoi. Mulți se vădeau

Că la Molada locuiau.

27Și la Hașur-Șual veniră;

Și la Beer-Șeba locuiră,

Precum și-n tot acel ținut

Care de ele a ținut.

28Și la Țiclag au locuit;

Și la Mecona au găsit

Locuri în cari s-au așezat.

29La En-Rimon ei au mai stat,

La Țorea, dar și la Iarmut.

30La Zanoah au mai șezut;

La Adulam au locuit

Și la Lachis s-au stabilit.

Pe la Azeca au mai stat

Și-n acest fel s-au așezat,

De la Beer-Șeba începând

Pân’ la Hinom, ei ajungând.

31Apoi, aceia care vin

Din ramura lui Beniamin,

La Gheba merseră de-au stat.

La Aia s-au mai așezat

Și la Micmaș și la Betel

Și-n locul ce ținea de el.

32La Anatot au locuit;

Unii la Nob s-au stabilit.

Alți-n Hanania au stat,

33Sau la Hațor s-au așezat,

La Rama și la Ghitaim,

34Hadid, Nebalat, Țeboim;

35Unii la Lod s-au stabilit;

Alții la Ono au venit.

Ono se cheamă, în popor,

Drept „valea lucrătorilor”.

36Au fost și unii din Leviți

Cari s-au unit cu Beniamiți,

Măcar că ei se dovedeau,

Drept ai lui Iuda că erau.