Numeri 15 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Legi asupra jertfelor

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Copiilor lui Israel,

Vorbește-le, în acest fel:

„Atuncea când o să intrați,

În țară, și-o să v-așezați,

Apoi în ea să locuiți,

3Când veți voi să dăruiți

Jertfe, pe cari să le socot

Să fie drept arderei de tot

Ce sunt de flăcări mistuite,

Aduse spre a fi-mplinite

Ori niște juruințe, sau

Poate sunt jertfe ce se dau

De bunăvoie, jertfe care

Le-aduceți la vreo sărbătoare,

Din turme și cirezi luați

Jertfa pe care vreți s-o dați.

Prin ele, un miros plăcut,

Îi va fi Domnului făcut.

4Cel ce-și aduce darul lui

Să-l pună-n fața Domnului,

S-aducă și-un dar de mâncare

Luat din a făinii floare,

Cu untdelemn amestecată.

Făina fi-va măsurată

Și-a zecea parte va avea,

Din efă; puneți, peste ea,

Și untdelemn – deci, un vas plin –

Cari va avea un sfert de hin.

5La arderea de tot apoi,

Sau pentru jertfe, aveți voi

Ca să aduceți o măsură

Din jertfa pentru băutură,

Pe care s-o luați din vin;

Ea va avea un sfert de hin,

Iar o măsură de-acest fel,

Să însoțească orice miel.

6Darul pe care o să-l dați

Pentr-un berbec, o să-l luați,

Apoi, din a făinii floare.

Darul acesta de mâncare,

Tot dintr-o efă să se ia;

Două zecimi, el va avea.

Ulei, să puneți, un vas plin

Cu o treime dintr-un hin,

Peste făină, iar apoi,

Amestecați-o bine voi.

7O să aduceți și-o măsură

Din jertfa pentru băutură –

Pe care-o veți lua din vin –

De o treime dintr-un hin.

Prin ele, un miros plăcut,

Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

8Când un vițel este luat

Pentru a fi, în urmă, dat

Drept jertfă pentru mulțumire,

Arderi de tot pentru-mplinire

A juruințelor făcute,

9Pe lângă el, mai sunt cerute

Apoi, o jertfă de mâncare,

Care-i din a făinii floare

Și-o jertfă pentru băutură.

Prima să aibă, ca măsură,

Doar trei zecimi de efă care

Va fi din a făinii floare.

Apoi, un vas cu ulei, plin –

De jumătate dintr-un hin –

Peste făină, e turnat

Și totul fi-va frământat.

10Ca jertfă pentru băutură,

Dată va fi tot o măsură

De jumătate dintr-un hin,

Care luată e, din vin.

Prin ele, un miros plăcut,

Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

11În acest mod, veți proceda

Mereu, atuncea când veți da

Domnului, jertfe de-acest fel –

Un bou, berbec, ied sau un miel.

12Așa veți face, vitelor:

Deci voi – după numărul lor –

Atunci când o să le jertfiți,

Tot, trebuie să împliniți.

13În acest fel, va proceda

Un băștinaș care va da

O jertfă ce a fost menită

A fi de flăcări mistuită,

Prin care, un miros plăcut,

Domnului, Îi va fi făcut.

14Străinul care se găsește,

În Israel, și dăruiește

O jertfă ce a fost menită

A fi de flăcări mistuită –

Prin care, un miros plăcut,

Lui Dumnezeu, Îi e făcut –

Va trebui a ști și el

Să facă în acelaș’ fel.

15Aceasta e o lege care

O ține-ntreaga adunare:

Și cel ce e din Israel

Și cel ce e străin, la fel.

Această lege, pentru voi

Și pentru-ai voști’ urmași apoi,

Dată vă este, pe vecie.

Pentru străini are să fie

Lege – ca pentru voi – mereu,

Când jertfe-I fac, lui Dumnezeu.

16O lege și-o poruncă au

Aceia care, la voi, stau:

Străin sau băștinaș, să știe

Că legea trebuie s-o ție.”

Pârga plămădelii

17Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

18„Copiilor lui Israel,

Vorbește-le, în acest fel:

„Când veți ajunge să pășiți

În țara ce o s-o primiți

19Și când, din pâinea ei, luați –

Acolo – voi, ca să mâncați,

Întâi să-i faceți, Domnului,

Un dar, din rodul câmpului.

Darul ce trebuie-a fi dat,

Prin ridicare, e luat.

20Din pârga plămădeli-apoi,

O turtă, o să faceți voi.

Pentru acel dar ridicat,

Precum e darul ce-i luat

Întâi din arie, să știți,

Ca turta, să o dăruiți.

21Din pârga plămădelii deci,

Luați o turtă și, în veci –

Din neam, în neam – voiesc să știți

Ca, Domnului, s-o dăruiți.”

Păcatele fără voie

22„Atunci când ați păcătuit,

Fără să vreți, și n-ați păzit

Ceea ce Domnul va făcut,

Prin Moise-acuma, cunoscut;

23Dacă cumva, nu ați păzit

Ceea ce Domnu-a poruncit,

Vorbind prin Moise, pentru voi,

Și pentru-ai voști’ urmași apoi;

24Dacă păcatul făptuit,

Fără de voie-i săvârșit –

Fără să știe adunarea –

Iată care va fi urmarea:

Întreg poporul va avea,

O jertfă, Domnului, să-I dea.

Pentru întregul Israel,

Se va aduce un vițel,

Pe care Eu am să-l socot

Să-Mi fie arderea de tot.

Acesta, un miros plăcut,

Domnului, Îi va fi făcut.

Să-l însoțească fiecare,

Cu darul său pentru mâncare

Și să-i adauge-o măsură

Din jertfa pentru băutură.

Deci, după legile-așezate,

Toate aceste vor fi date.

Un țap care va fi menit

Drept jertfă pentru ispășit,

Mai trebuie ca să se dea.

25Preotu-n urmă va avea

Să facă, prin a sa menire,

Pentru popor, o ispășire.

Prin jertfele care s-au dat,

Păcatul său va fi iertat,

Pentru că n-a fost săvârșit

De nimenea, în mod voit.

26Se va ierta, în acest fel,

Copiilor lui Israel –

Și-asemenea străinilor

Aflați în adunarea lor –

Păcatul ce l-au săvârșit,

Căci fără voie au greșit.

27Dacă un om păcătuiește,

Fără să vrea, el trebuiește

Să-I dea o jertfă Domnului

Apoi, pentru păcatul lui.

O capră, de un an, să ia

28Și preotului să o dea;

Acesta, prin a sa menire,

Are să facă ispășire

Apoi, în fața Domnului,

Pentru păcatul omului

Aceluia care-a greșit

Fără ca el să fi voit.

29Aceasta e o lege care

O ține-ntreaga adunare:

Și cel ce e din Israel

Și cel ce e străin, la fel.

Temeiul ei e folosit,

Când, fără voie, s-a greșit.

30Atunci când întâmpla-se-va

Ca să greșească cineva,

În mod voit, se dovedește

Că el, pe Domnul, Îl hulește.

Veți șterge-atunci, ființa lui,

Din mijlocul poporului,

31Pentru că a nesocotit

Cuvântul care l-a rostit

Chiar Dumnezeu, și a călcat

Poruncile pe cari le-a dat.

Să-i dați pedeapsă, omului,

Pentru nelegiuirea lui.

Omul acela, negreșit,

Are să fie nimicit.”

Pedepsirea omului pentru călcarea Sabatului

32Când, prin pustiu, au rătăcit,

Israeliții au găsit

Un om care a adunat

Lemne, în ziua de Sabat.

33Cei care l-au găsit, au pus

Mâna pe el și-apoi l-au dus,

La Moise și Aron, îndată,

Precum și la suflarea toată

Din Israel, iar la sfârșit,

34În temniță, l-au azvârlit,

Căci trebuiau să hotărască

În ce fel au să-l pedepsească.

35Domnul, lui Moise, i-a vorbit:

„Omul să fie pedepsit

Cu moartea! Astfel, fiecare

Pietre să ia și să-l omoare.

Din tabără, să-l scoate-ți voi

Și-afară-l veți ucide-apoi.”

36L-au scos afară – cum s-a zis –

Și-acolo el a fost ucis,

După porunca Domnului,

Dată prin Moise, robul Lui.

Ciucurii de la veșminte

37Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

38„Copiilor lui Israel,

Să le vorbești, în acest fel:

„Din neam, în neam, de-acum ‘nainte,

Voi să vă puneți, la veștminte,

Un ciucure. Să-l atârnați

În colțuri și să mai legați,

Un fir albastru, peste el.

39Privind la ciucurele-acel,

O să vă amintiți, mereu,

Poruncile lui Dumnezeu,

Căci trebuie să le-mpliniți.

În acest fel, nu o să fiți

Târâți de pofta ochilor,

Precum și a inimilor,

Către curvie. Ne-ncetat,

40Poruncile ce vi le-am dat,

Va trebui să le-mpliniți,

Căci numai astfel o să fiți

Sfinți, pentru Domnul, tot mereu.

41Al vostru Domn și Dumnezeu

Eu sunt; Eu v-am eliberat

Și din robie v-am scăpat.

Din al Egiptului ținut,

V-am scos și, liberi, v-am făcut,

Pentru ca Eu, astfel, mereu,

Să fiu al vostru Dumnezeu.”