Coloseni 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Deci, dacă voi, dragii mei frați,

Sunteți, acuma, înviați,

Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,

Să căutați lucruri de sus,

De-acolo, de unde, mereu –

La dreapta – lângă Dumnezeu,

Hristos se află așezat.

2Gândiți-vă, neîncetat,

La lucruri care-n ceruri sânt,

Și nu la care-s pe pământ,

3Căci voi, cu toții, ați murit,

Iar viața voastră – negreșit –

Ascunsă-i, cu Hristos, mereu,

În Tatăl nostru – Dumnezeu.

4Când se va arăta Hristos –

A voastră viață – ne-ndoios,

Că și voi vă veți arăta,

Cu El, și-n slava Lui, veți sta.

5Vreau să omoare fiecare,

Toate acele mădulare,

Care provin de pe pământ.

Aceste mădulare sânt:

Patima și necurăția,

Pofta cea rea și-apoi, curvia;

Urmează lăcomia care

Este un fel de închinare,

La idoli. Luați seama bine,

6Că pentru-aceste lucruri, vine

Mânia, de la Dumnezeu,

Care îi va lovi mereu –

În lungul și în largul zării –

Pe toți fii neascultării.

7Din al lor număr, bunăoară,

Erați și voi, odinioară,

Când, în păcate, viețuiați.

8Acum, vă rog, să vă lăsați

De-aceste lucruri: de mânie,

De răutăți, de vrăjmășie,

De clevetiri nesănătoase,

De-acele vorbe rușinoase

Ce v-au putut ieși din gură.

9Vorbiți, mereu, doar cu măsură

Și căutați să vă feriți,

Ca nu cumva, să vă mințiți

Unii pe alții, căci acum,

Nu mai sunteți, pe vechiul drum,

Pentru că voi v-ați dezbrăcat,

De omul vechi; v-ați lepădat

De faptele ce le-a avut

Omul acela, din trecut.

10Acuma, voi ați arătat,

Că-n omul nou, v-ați îmbrăcat,

Care, mereu, se înnoiește

Și în cunoaștere sporește,

În chipul Celui nevăzut,

În care, el a fost făcut.

11Aici, nu e deosebire:

Nu-i Grec și nici Iudeu din fire,

Nu mai sunt împrejur tăiați

Și nu mai sunt nici netăiați,

Nu mai e Schit și nici Barbar,

Nici rob, nici slobod așadar,

Ci doar Hristos este aici,

Totul, în toți, în mari și mici.

12Deci, voi care, de Dumnezeu,

Ați fost aleși să fiți mereu,

Sfinți și iubiți, să învățați,

Necontenit, să vă-mbrăcați,

Cu inimi pline de-ndurare,

Cu bunătate, cu răbdare,

Cu o smerenie dovedită

Și o blândețe nesfârșită.

13Îngăduiți-vă – zic eu –

Unii pe alții, tot mereu,

Iar dacă este vreo pricină,

Din care, unul o să vină

Și, despre altul, dintre frați,

O să se plângă, să-nvățați

Ca – unii, altora – să știți,

Iertare, să vă dăruiți.

Iertați-vă cu toți apoi,

Cum v-a iertat Hristos, pe voi.

14Dar mai presus de tot, dragi frați,

Cu dragoste, să vă-mbrăcați,

Căci ea e legătura care,

Desăvârșirea, doar, o are.

15A lui Hristos pace, cerească,

În inimi, să vă stăpânească,

Pentru că voi ați fost chemați

La ea, ca, parte, să luați;

De-aceea, voi, mereu, să știți,

Ca recunoscători să fiți.

16Cuvântul lui Hristos apoi,

Cu toată-nțelepciunea-n voi,

Vreau, din belșug, să se găsească,

Și-n inimi, să vă locuiască.

Necontenit, vă întăriți

Și, între voi, vă sfătuiți

Cu psalmi și cu cântări cerești –

De laudă – duhovnicești,

Cu mulțumiri, cântând, mereu,

Pentru al nostru Dumnezeu.

17Orice veți face, cu cuvântul,

Cu fapta voastră, sau cu gândul,

Să faceți voi, neîncetat,

În Numele cel minunat

Al Domnului Hristos Iisus,

Iar Tatălui Celui de Sus,

Tot prin al Său Nume, să știți,

Necontenit, să-I mulțumiți.

18Supuse fiți – nevestelor –

Întotdeauna, soților,

Așa precum știți că e bine

Și cum, în Domnul, se cuvine.

19Bărbaților, la fel și voi,

Iubiți-vă soațele-apoi,

Și nu țineți, necaz, pe ele.

20Copii, primiți vorbele mele

Și, de părinți, să încercați,

Necontenit, să ascultați,

Căci asta-i place Domnului

Și este după voia Lui.

21Părinților, nu vreau ca voi

Să-ntărâtați copii-apoi,

Să nu-și piardă nădejdea lor.

22De-asemenea, voi – robilor –

Stăpânii, să vi-i ascultați,

Nu doar atunci când vă aflați

Aproape, sub a lor privire –

Asemeni celor cari, din fire,

Vor ca să placă omului –

Ci voi, pe placul Domnului,

Neîncetat, doresc să fiți,

Pe-ai voști’ stăpâni, când îi slujiți.

S-aveți o inimă curată,

Ca unii care se arată

Că-s temători de Dumnezeu.

23Orice veți face voi, mereu –

Drept, pentru Domnul – să-ncercați,

Să faceți dar – dragii mei frați –

Să fie după placul Lui

Nu după cel al omului,

24Ca unii care bine știți,

Că o răsplată dobândiți,

Din parte-I, căci, trecuți, apoi,

La moștenire, sunteți voi.

Să Îl slujiți, neîndoios,

Pe-al nostru Domn, Iisus Hristos.

25Acela care o să cate

Să umble doar cu strâmbătate,

Răsplata ei, o s-o primească,

Prin ceea ce-o să făptuiască.

Un lucru să se știe bine:

Nicicând, nu are a se ține,

Seamă ‘naintea Domnului,

De cum e fața omului.”