Geneza 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Cain și Abel

1Adam, la Eva, a intrat

Și-apoi cu ea s-a-mpreunat.

Eva, pe lume, a adus

Un fiu și nume Cain i-a pus,

Zicând apoi copilului:

„Cu ajutorul Domnului

Iată, un om am căpătat!”

2A mai născut încă odat’

Și un alt fiu a dobândit –

Pe-acesta, Abel l-a numit.

Plugar fu Cain, și s-a făcut –

Abel – cioban, când a crescut.

3Cain dete-o jertfă Domnului,

Din roadele pământului;

Aceasta e o jertfă care

Este drept jertfă de mâncare.

4Abel a procedat la fel:

O jertfă a adus și el,

Din oile întâi născute

În turma sa – foarte plăcute

Fiind în fața Domnului.

5Privind la Cain și jertfa lui,

Domnul nu S-a prea bucurat,

Iar Cain atunci s-a mâniat.

6Domnul, văzând că e furios,

I-a spus: „Geaba ești mânios.

7De faci doar bine, negreșit,

Oricând bine vei fi primit.

De faci rău, fii încredințat

Cum că pândit ești de păcat!

El, chiar la ușă, stă ascuns

Și-ndată-n casă ți-a pătruns.

Dorința lui te urmărește;

Dar fii atent și-l stăpânește!”

8Cain, către Abel, a grăit:

„Haidem la câmp!” – și l-a momit

Cu vorba, căci i-a hotărât

Soarta. Pe câmp l-a omorât.

Pedeapsa lui Cain

9Pe Cain, Domnul l-a întrebat:

„Vești despre Abel, n-ai aflat?”

„Nu știu nimic” – el s-a răstit –

„Eu trebuia a-l fi păzit?!”

10„Cain! Ce-ai făcut cu frate’tău,

De sângele trupului său

Strigă la Mine din pământ?

De ce nu scoți nici un cuvânt?!

11Acum, și tu ești blestemat

Și izgonit, căci ai vărsat

Sânge. Pe Abel l-ai ucis!

Ogoru-acesta și-a deschis

Gura, din mâna ta să bea

Viața, ce-n sânge se scurgea.

12Pământul, când ai să-l muncești,

Zadarnic ai să te-ostenești.

Degeaba ai să ari tu, glia,

Căci nu-ți va da ea, bogăția,

Iar munca ta pieri-va-n vânt!

Pribeag vei fi pe-acest pământ!”

13„Pedeapsa asta e prea mare” –

Răspunse Cain – „nu pot eu care,

14De Tine, am fost izgonit,

S-o duc. E de nesuferit!

Va trebui să mă ascund.

Doar în pământ să mă afund,

De nimeni să nu fiu găsit,

Căci de toți pot fi omorât.

15„Oriunde, tu te vei afla,

Aceasta nu se va-ntâmpla.

De cumva Cain va fi ucis,

De șapte ori – așa am zis –

El o să fie răzbunat!”

Apoi, Domnul, un semn, i-a dat

Și astfel, după cum i-a zis,

De nimeni nu va fi ucis.

16Cain, de la Domnul, a plecat

Și-n țara Nod s-a așezat –

La est de Eden era ea;

Prin „Nod”, „fugă” se-nțelegea.

Cain și urmașii lui

17Cain, cu nevasta, s-a culcat,

Iar ea născut-a un băiat.

Enoh, copilul s-a numit

Și o cetate-a construit.

18Urmașul lui Enoh era

Irad, care și el avea

Urmaș pe-acel Mehuiael;

La rând venea Metușael.

Lameh, cel care i-a urmat,

19Două neveste și-a luat:

Ada, întâia se chemase,

Iar după ea, Țila urmase.

20Iabal, din Ada, s-a născut;

Iar din Iabal au apărut,

Cei cari în cort au locuit

Și vitele le-au îngrijit.

21Iubal, fratele lui Iabal,

Pe cei ce cântă din caval

Și alăută, i-a făcut.

22Țila, la rându-i, a născut

Pe Tubal-Cain, ce făurea

Unelte din metal. Tot ea,

A zămislit apoi și-o fată –

Naama, ea a fost chemată.

23Lameh a zis nevestelor:

„Ascultați-mă dragilor:

Astăzi, un om am omorât,

Pentru că omul m-a lovit.

24Dacă e Cain, de șapte ori,

Lameh, de șaptezeci de ori –

Tot câte șapte, numărat –

Are să fie răzbunat.”

Nașterea lui Set

25Adam cu Eva s-a culcat,

Iar ea născu un alt băiat.

Acel copil, Set, se numise,

Căci Eva, despre el, gândise:

„În loc la Abel, l-am primit” –

Set, însemnând „Înlocuit”.

26Un fiu, și Set a căpătat,

Care Enos a fost chemat.

De-atunci doar, oamenii din lume,

Chemat-au al Domnului Nume.