Ieremia 21 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Prorocie despre luarea Ierusalimului

1Cuvântul spus de Ieremia,

Când împăratul Zedechia

Trimis-a pe Pașhur – cel care

După-al său neam, părinți îi are

Pe Malchia, Țefania,

Precum și pe Maaseia.

Cuvintele prorocului

Erau din partea Domnului.

Preot, Pașhur se dovedise,

Iar împăratul îl trimise

Pân’ la prorocul Domnului,

Voind să afle planul Lui.

2„Să-ntrebi”– zise Pașhur apoi –

„Pe Domnul nostru, pentru noi,

Căci Nebucadențar – cel care,

În Babilon e cel mai mare –

Cu oaste mare, a pornit

Și-n contra noastră a venit.

Poate că Dumnezeu va face,

Iar, o minune, s-avem pace,

Căci îl va-ndepărta apoi,

Cu toată oastea, de la noi.”

3Atuncea, zise Ieremia:

„Spune-i așa, lui Zedechia:

4„Așa vorbește Domnul, Cel

Ce-i Dumnezeu în Israel:

„Iată că Eu voi strânge-apoi,

Armele voastre de război,

Cu care sunteți înarmați

Atuncea când voi vă luptați

Afară din astă cetate,

În contra oștii adunate

De cel ce este-ncoronat,

În Babilon ca împărat,

Și împotriva oștilor

Ce sunt ale Haldeilor.

Am să vă strâng armele toate,

Aici, în mijloc, în cetate.

5Apoi, Eu Însumi voi lupta

Și împotrivă vă voi sta,

Cu mână-ntinsă, cu braț tare,

Cu foarte multă supărare

Și veți simți a Mea mânie

Precum și marea Mea urgie.

6Am să-i lovesc pe cei pe care,

Locuitori, cetatea-i are,

Cu ciumă. Om și dobitoc,

Atuncea, vor pieri, pe loc.

7Pe Zedechia – cel aflat,

În Iuda, pus ca împărat –

Pe slugile-mpăratului

Și pe întreg poporul lui –

Care de ciumă au scăpat,

De sabie și n-au picat

Uciși de foame și nevoi,

Am să îi las s-ajungă-apoi,

Pe mâinile celui aflat

În Babilon, drept împărat.

Acolo, Nebucadențar

O să îi prigonească iar.

Cu sabia o să-i omoare

Și nu vor mai avea scăpare.

8Mai spune-i dar, poporului:

„Iată cuvântul Domnului:

„A vieții cale-i așezată

În fața voastră. Totodată,

Și calea morții o aveți

Pusă-nainte. Deci, puteți

Ca să alegeți, cum veți vrea.

9Aceia cari vor rămânea

Să stea-n cetate mai departe,

De moarte au să aibă parte.

Îi va ucide sabia

Sau ciuma și cu foametea.

Cei care pleacă, bunăoară,

La oștile ce vă-nconjoară –

Cari sunt ale Haldeilor –

Și au să se predeie lor,

În gheara morții n-au să cadă,

Căci ei vor dobândi, drept pradă,

Chiar viața, căci în ăst fel, iată,

Aceasta le va fi cruțată.

10Privirile-Mi sunt îndreptate,

Acuma, spre astă cetate,

Pentru că-n vremea care vine,

Voiesc să îi fac rău, nu bine.

Am să o dau celui aflat,

În Babilon, ca împărat,

Iar el are să pună foc

Cetății și acestui loc.”

11Mai spune casei celui care

Este, în Iuda, cel mai mare:

12„Casă-a lui David! Domnul Sfânt

Îți spune-acum, acest cuvânt:

„Dreptate, faceți – de îndat’ –

Din zorii zilei, ne-ncetat!

Scăpați-l pe cel asuprit,

De cel care l-a prigonit,

Ca nu cumva, altfel, să vie

Asupră-vă a Mea mânie,

Să se aprindă ca un foc

Și-apoi să spulbere ăst loc,

Din pricina răului care

Îl săvârșiți, fără-ncetare!

13Cetate așezată-n vale,

Pe stâncile câmpiei tale!

Mare necaz am Eu, pe tine

Și pe acei care zic: „Cine,

Asupră-ne, va tăbărî

Și-n contră-ne va pogorî?

Cine-n a noastră locuință,

Să intre, va avea putință?”

14Așa după cum am văzut

Că este rodul cel făcut

De ale voastre fapte, iată

Că vă voi pedepsi de-ndată.

Pădurilor din acest loc,

Degrabă, le voi pune foc

Și tot ce e-mprejur aflat,

De flacără va fi mâncat.”