Geneza 42 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Frații lui Iosif

1Iacov, pe mulți, i-a auzit

Spunând că grâu s-ar fi găsit

Doar în țara Egiptului.

A zis, atunci, fiilor lui:

„Să-mi spuneți, pentru ce mai stați,

Și-unul la altul vă uitați?!

2Am auzit că se găsește

Grâu, în Egipt. Deci, trebuiește

Să mergeți și să cumpărați,

Cât grâu puteți. Vă înturnați,

Grabnic apoi. Altfel, murim!

Numai așa, sper să trăim!”

3Doar zece frați s-au pregătit –

Frați de-ai lui Iosif – și-au pornit

Spre granița Egiptului.

4Pe cel mai mic frate al lui –

Pe Beniamin – nu s-a-nvoit

Să-l lase. Iacov l-a oprit,

Acasă, lângă el să stea,

Să poată-aproape a-l avea,

Crezând că sub a lui privire,

Ferit e de nenorocire.

5Fiii lui Iacov au venit,

Atunci, și grâu au târguit,

La fel ca toți, căci se-năsprea,

În Canaan, crunt, foametea.

Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

6Iosif era atunci, mai mare,

În țară. El era cel care,

Grâne vindea, norodului.

Frați-au venit și-n fața lui,

S-au închinat, pân’ la pământ.

7Iosif știa că frați îi sânt,

Din clipa-n care i-a văzut,

8Dar ei nu l-au recunoscut.

9Apoi, de ceea ce-a visat –

Și ce era, de ei, legat –

Iosif și-a amintit și-a zis:

„Să-mi spuneți, cine va trimis?!

Sunteți iscoade, și voiți

Ca țării noastre să-i găsiți

Vreo slăbiciune. Vă știu eu!”

10Ei au răspuns: „Nu, domnul meu!

Noi am venit să cumpărăm

Grâne, nu ca să cercetăm –

Precum ai spus – punctele care,

Mai slabe, țara ta le are!

11Noi, dinspre tată, suntem frați!”

12„Voi ați venit să cercetați!” –

Iosif le-a spus – „Vreți ca să știți

Locul mai slab, și să loviți!”

13Frații au zis: „Nici vorbă! Doi

Lipsesc acuma, dintre noi.

Un singur tată, toți avem

Și doisprezece frați suntem.

Din Canaan suntem plecați.

Pe cel mai mic ce-i între frați,

Tata, acasă, l-a oprit,

Iar celălalt frate-a murit.

Nu iscodim! Crede-ne dar!”

14„Sunteți iscoade! În zadar,

Ați vrut ca să tăgăduiți!

15Îndată, fi-veți dovediți!

Pe viața Faraonului,

Că pentru voi, scăpare nu-i –

Din țara mea – doar într-un fel:

Aduceți pe copilu-acel,

Care-ntre frați, este mai mic!

Gata! Să nu aud nimic!

16Unul să plece înapoi,

Iar ceilalți, prinși rămân, la noi!

Astfel, voi ști de ați mințit,

Sau dacă, drept, voi mi-ați vorbit.”

17Când a sfârșit de cuvântat,

Trei zile, i-a întemnițat.

18A treia zi, Iosif s-a dus

La ei și-a zis: „Precum v-am spus,

Să faceți, de vreți să scăpați!

19Rămâne, unul dintre frați,

Închis aici – restul, la drum!

Cât grâu puteți, luați acum,

Ca pe ai voștri să-i hrăniți,

Până când o să reveniți!

Am să-mi respect cuvântul meu,

Căci eu mă tem de Dumnezeu!

20Îl vreau pe fratele mai mic!

Nu vi se va-ntâmpla nimic –

Ci dimpotrivă – voi vedea

Cât adevăr, în fața mea,

Ați spus. Deci, dacă drept grăiți,

21De moarte, fi-veți izbăviți!”

Atunci, au zis cei zece frați:

„Suntem, cu toții, vinovați,

Pentru tot ceea ce-am făcut,

Căci noi prea bine am văzut

Cât de înspăimântat striga

Fratele nost’, când ne ruga –

Și totuși, nu l-am ascultat.

Acuma știm de ce-a picat

Necazu-acesta, peste noi”.

22Ruben a zis: „V-am spus, dar voi

Nici unul nu m-ați ascultat,

Că față de acel băiat,

Nu se cădea înfăptuit

Lucrul acel, nelegiuit.

Acum, el iese la iveală

Și ni se cere socoteală –

Azi – pentru soarta fratelui

Și pentru tot sângele lui.”

23În evreiește, au vorbit.

De Iosif, nu s-au mai ferit

Crezând că nu-i înțelegea –

Căci Iosif, când cu ei vorbea,

Avea și un traducător.

24Atunci, din fața fraților,

Iosif plecat-a, ca apoi,

Să poată plânge. Înapoi,

Când s-a întors, el l-a luat

Pe Simeon și l-a legat,

Cu lanțuri grele. L-a închis

Și-a întărit astfel, ce a zis.

Întoarcerea fraților lui Iosif

25Iosif chemă un slujitor

Și-i porunci ca fraților,

În saci, să li se pună grâne –

Căci el știa că n-aveau pâne,

În Canaan, părinții lui –

Și-apoi, la gura sacului,

Argintul fiecăruia

Să-l pună, și să le mai dea

Ceva merinde, pentru drum.

S-au săvârșit toate precum

Iosif, slugii, i-a poruncit.

26Frații, cu grâul, au pornit

27Spre casă, cu un singur gând:

De-a reveni cât mai curând,

Cu Beniamin. Când s-a-nserat,

Ei s-au oprit de-au înnoptat,

Găsind un loc adăpostit.

Unul, atunci când a voit,

Nutreț, măgarului, să dea,

Umblă la sac, căci trebuia

Să îl dezlege. A-nlemnit,

Argint, pe grâu, când a găsit.

28Nedumerit, i-a înștiințat

Pe ceilalți: „Iată! Mi s-a dat

Argintul care l-am plătit

Pe grâu! Acuma l-am găsit,

Când sacul mi l-am desfăcut!”

Toți s-au speriat: „Ce ne-a făcut

Domnul?” – au zis ei, tremurând,

Cu inimile tresăltând.

29În Canaan, când au sosit,

Lui Iacov, i-au istorisit

Tot ceea ce s-a întâmplat:

30„Omul acela ne-a luat,

Iscoade, drept. El, negreșit,

E domnul țării. Ne-a vorbit

Aspru. Degeaba noi i-am spus

31Că după grâu, la el, ne-am dus,

Că suntem oameni cumsecade

Și că noi nu suntem iscoade,

32Că doisprezece frați suntem,

La tatăl nostru și-i avem

Pe toți ai noștri-n Canaan.

33El a răspuns: „Vorbiți în van!

Iată cum fi-va dovedit

Ceea ce-ați spus: va fi oprit

Aici, zălog, unul din voi.

Luați merinde, iar apoi,

Plecați la drum! Când reveniți,

34Cu fratele mai mic, să fiți!

Astfel trebuie dovedit,

De ați spus drept, sau ați mințit!

Dacă va fi adevărat

Ceea ce-ați spus, eliberat

Va fi, atunci, fratele vostru,

Iar voi aveți acordul nostru,

În voie, să umblați, prin țară.

Gata! Aștept să veniți iară!”

35Când grânele și le-au golit,

Din saci, argintul l-au găsit,

În sacul fiecărui, pus.

Toți s-au speriat. Iacov a spus:

36„Voi mă lăsați fără copii!

Iosif nu mai e printre vii,

Iar Simeon e-ntemnițat.

Of Doamne! Și vreți, imediat,

Pe Beniamin să mi-l răpiți!

Dar oare, voi nu vă gândiți

Cât, sufletul mi-e de lovit?!”

37Ruben, atuncea, i-a vorbit:

„Omoară-mi cei doi fii ai mei,

Pe Beniamin de nu îl vei

Primi întreg, din mâna mea!

Dă-mi-l! Ți-l voi înapoia!”

38Iacov a zis: „Nu insistați!

Pe Beniamin nu îl luați

Cu voi! Fratele i-a murit

Și-acum e singur. Negreșit,

Că dacă vreo nenorocire

L-ar paște, mi-ar fi peste fire

Să mai trăiesc! Umeri-mi slabi,

N-ar rezista. Perii mei albi –

Oricât veți fi de-ndurerați –

Va trebuii să-i îngropați!”