Leviticul 9 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Jertfele lui Aaron și fiilor lui

1A opta zi, Moise-a chemat

Pe-Aron și-ai lui, și-a adunat

De-asemenea, atunci, la el,

Pe cei bătrâni, din Israel.

2Către Aron, el a vorbit:

„Timpul, acuma, s-a-mplinit:

Ia un vițel cari, drept menire,

E jertfă pentru ispășire.

Să iei și un berbec apoi,

Ca ardere de tot. Cei doi,

Fără cusur, voiesc să fie,

Pentru că ei – precum se știe –

Puși sunt, în fața Domnului.

3Vorbește-apoi, poporului:

„Luați un țap! A lui menire

E jertfa pentru ispășire.

Luați, de-asemeni, un vițel,

Fără cusur! Luați și-un miel,

Care, așa precum se știe,

Fără cusur, voiesc să fie

Și de un an doar! Cum socot,

Ei vor fi arderea de tot.

4Un taur și-un berbec apoi,

Va trebui să luați voi.

Aceștia vor avea menire

De jertfă pentru mulțumire.

Pe ei, trebuie să-i jertfiți,

În fața Domnului. Să știți,

Să mai aduceți fiecare,

Atunci, și darul de mâncare,

Cari din făină e luat,

Cu untdelemn doar frământat.

Pentru că astăzi, vouă, iată,

Chiar Dumnezeu vi se arată!”

5Poporu-ndată a-mplinit

Tot ceea ce s-a poruncit.

În fața cortului, a pus,

În urmă, tot ce s-a adus,

Și-ntreg poporul adunat,

În fața Domnului, a stat.

6Moise, atuncea, a vorbit:

„Să faceți tot ce-a poruncit

Domnul că trebuie făcut

Și astfel, voi veți fi văzut

Slava lui Dumnezeu, pe dată,

În fața voastră, cum se-arată!”

7Către Aron, Moise-a vorbit:

„Acum e timpul potrivit!

Apropie-te de altar

Și adă-ți jertfele-așadar.

S-aduci jertfa de ispășire,

Așa precum ți-am dat de știre;

Adă și arderea de tot

Și împlinește – astfel – tot,

După cum e a ta menire.

Faci, pentru tine, ispășire –

Și-asemenea – pentru popor.

Adă apoi, și jertfa lor –

Deci jertfele poporului –

Și fă, în fața Domnului,

O ispășire, pentru el –

Pentru întregul Israel –

Așa precum a poruncit

Domnul, atunci când mi-a vorbit.

8Aron, îndată, s-a-ndreptat

Către altar și-a-njunghiat

Vițelul ce era menit

Ca jertfă pentru ispășit

Anume-adusă, pentru el.

9Apoi, sângele de vițel,

De ai săi fii, a fost luat,

Iar ei, tatălui lor, l-au dat.

În sângele vițelului,

El și-a-nmuiat degetul lui

Și-a uns coarnele de pe-altar

Așa precum se cere, iar

Restul de sânge adunat –

Când a sfârșit – a fost vărsat,

La poalele altarului.

10Apoi, a ars, pe jarul lui,

Grăsimea care s-a luat

De la vițelul ce-a fost dat

Drept jertfă pentru ispășit.

A ars – precum s-a poruncit –

Cei doi rărunchi și a urmat

Și prapurul de pe ficat.

Așa cum Domnul a cerut,

Totul, întocmai, s-a făcut.

11Carnea și pielea-au fost luate,

Din tabără, și lepădate

Afară-ntr-un anume loc,

Unde au fost arse în foc.

12Apoi, a fost jertfa adusă

Drept ardere de tot, și pusă

În fața lui Aron. Pe dată,

Aceasta fost-a-njunghiată,

Iar fiii săi au adunat

Sângele ei, pe cari l-au dat,

Tatălui lor. El a stropit

Apoi, cu sângele primit,

Altarul. Când a terminat,

13Ai săi fii s-au apropiat

Și-au adus arderea de tot,

În fața lui, cu cap cu tot.

El a luat jertfa de dar,

Ca să o ardă pe altar.

14Când măruntaiele-adunate –

Și cu picioarele tăiate –

Spălate-au fost, el le-a adus,

Deasupra jertfei, de le-a pus.

15Apoi, în văzul tuturor,

Jertfă-a adus, pentru popor.

Jertfă de ispășire-a dat,

Un țap cari fost-a-njunghiat.

Jertfa a fost înfățișată,

La fel ca prima jertfă dată.

16O ardere de tot jertfită

A fost atuncea, pregătită

Precum fusese rânduit.

17Aron, pe toate, le-mplinit,

Cum se ceruse, după care,

A dat și-o jertfă de mâncare.

Un pumn, din ea, el a luat

Și pe altar, l-a aruncat.

Această jertfă de mâncare,

E în afară de cea care

Pusă-I e Domnului, în față,

În fiecare dimineață.

18Apoi, un taur a luat

Și un berbec. I-a-njunghiat,

Pentru că ei aveau menire

De jertfă pentru mulțumire

Din partea-ntregului popor.

Sângele tot, al jertfelor,

Ai lui Aron fii l-au luat

Și tatălui lor, ei l-au dat.

Aron, cu sânge, a stropit

19Altarul și-apoi a primit,

Din mâinile feciorilor,

Toată grăsimea jertfelor –

Adică a taurului,

Precum și a berbecului.

Rărunchii lor i-a mai primit,

Cozile lor și-a poruncit –

În urmă – ca să se mai taie

Grăsimea de pe măruntaie

Și prapurul de pe ficat.

20Grăsimea ce s-a adunat –

Adică cea a jertfelor –

S-a pus pe piepturile lor

Care erau, sus, pe altar,

Și au fost arse pe-al său jar.

21Din fiecare jertfă dată,

A fost luat pieptul și-o spată –

Spata din dreapta – după care,

Aron, pe rând, pe fiecare,

Le legănă, căci le-a luat

Precum un dar ce-i legănat,

Așa cum Domnu-a poruncit,

Când El, cu Moise, a vorbit.

Foc din cer

22Aron, mâinile, și-a-nălțat

Și-apoi a binecuvântat

Întreg poporul. A adus

Jertfe, așa precum s-a spus:

O jertfă pentru ispășire,

O alta pentru mulțumire

Și-alta drept ardere de tot.

Abia când împlinit-a tot,

Aron a revenit. Apoi,

23El și cu Moise – amândoi –

În cortul care s-a chemat

„Al întâlnirii”, au intrat,

Spre a-mplini ce-i de-mplinit.

Când iar, afară au ieșit,

Poporu-au binecuvântat

Și-ndată li s-a arătat,

Întreagă, slava Domnului

Și lor, dar și poporului.

24Un foc, atuncea, a ieșit –

Chiar de la Domnul – și-a-nghițit

Grăsimile de pe altar

Și jertfa de pe al său jar.

Întreg poporul a văzut

Tot ceea ce s-a petrecut,

Și a scos – plin de veselie –

Mari chiote de bucurie;

Jos, la pământ, s-a aruncat

Cu fața, și s-a închinat.