Ieremia 26 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Prorocie despre dărâmarea Ierusalimului și Templului

1Când Ioiachim – acela care,

Pe Iosia, drept tată-l are –

Fusese-n Iuda așezat

Pe scaunul de împărat,

A fost rostit acest cuvânt,

Din partea Domnului Cel Sfânt.

2„Iată acum, cuvântul Lui:

„Du-te în Casa Domnului

Și spune lumii care vine

La Templul, ca să se închine,

Ceea ce Eu îți poruncesc.

3Poate că dacă le vorbesc,

Se vor întoarce înapoi,

Din căile lor rele-apoi.

Dacă ascultă glasul tău,

Atuncea o să-Mi pară rău

De tot ceea ce aș fi vrut,

În contra lor, să fi făcut,

Din pricină că fiecare,

Spre rău avut-a aplecare.”

4„Să spui așa: „Domnul a zis

Și-n felu-acesta a promis:

„Dacă n-o să Mă ascultați,

Iar Legea Mea n-o s-o urmați,

5Dacă nu veți lua aminte

La ale Mele-nvățăminte

Pe care vi le dau prin cei

Ce sunt proroci și robi ai Mei –

Căci i-am trimis de dimineață

Spre a vorbi-n a voastră față –

6Atunci, acestei Casa, iată,

Am să îi fac precum, odată,

Casei din Silo i-am făcut,

Așa după cum e știut.

Nenorociri mari, am să chem

Și-o pricină pentru blestem,

Cetatea asta o să fie,

Pentru orice împărăție.”

7Poporul și ai lui preoți

Și-asemenea prorocii toți,

Plini de uimire-au auzit

Cuvintele ce le-a rostit

Prorocul Ieremia, care

Strigatu-le-a, în gura mare,

În pragul Casei Domnului,

După porunca dată lui.

8Când Ieremia-a isprăvit

Și-a spus tot ce i-a poruncit

Domnul să zică, toți s-au dus

Și mâinile pe el au pus.

Poporul și ai lui preoți

Și-asemenea prorocii toți,

În felu-acesta au vorbit:

„Să mori, trebuie, negreșit!

9Te-a auzit atâta lume,

Vorbind în al Domnului Nume.

Dar oare, cum de îndrăznești

Să vii și să ne prorocești,

Zicând că „Tot ce s-a-ntâmplat

La Silo-n timpu-ndepărtat

Se va-ntâmpla Casei pe care

Al nostru Dumnezeu o are?

Și-apoi, cetatea nimicită

Ajunge-va și pustiită?”

Poporul l-a înconjurat

Pe Ieremia, de îndat’.

S-au strâns cu toți în jurul lui,

În curtea Casei Domnului.

10Când căpitanii cei pe care

Neamul Iudeilor îi are

Au auzit ce s-a-ntâmplat,

Grabnic, la Templu-au alergat

Și s-au îngrămădit apoi,

În fața porții celei noi.

11Proroci și preoți au venit

În fața lor și au vorbit,

Ca să-i audă tot soborul

De căpetenii și poporul

Care fusese adunat:

„Omul acesta-i vinovat!

De moarte-i vrednic, negreșit,

Pentru că el a prorocit

Contra cetății ăsteia

Și-a Templului, de-asemenea.

Martori la ceea ce-am spus noi,

De bună seamă sunteți voi,

Căci toată lumea-a auzit

Cuvintele ce le-a rostit,

Aicea – chiar în acest loc –

Omul acesta, zis proroc!”

12Atuncea, Ieremia zise

Poporului care venise

În fața lui și celor cari

Se dovedeau a fi mai mari

Peste popor: „Eu am venit

La Templu și am prorocit,

După porunca Domnului.

Vorbit-am contra Casei Lui

Și a cetății. Am făcut

Așa precum El mi-a cerut!

13Acuma dar, seama luați

Și faptele vă îndreptați!

Păziți porunca Domnului,

Căci El, în bunătatea Lui,

Se va căi de gândul Său

Și n-o să vă mai facă rău!

14Cu toți ați pus mâna pe mine:

Faceți cum credeți că e bine

Și precum drept e, totodată!

15Dar să luați seama, căci iată

Ce se întâmplă, de cumva,

Mă va ucide cineva:

Cetatea voastră, dar și voi,

Drept vinovați veți fi apoi,

Căci sângele mi l-ați vărsat,

Iar el este nevinovat,

Pentru că Domnul m-a trimis

Ca să vă spun tot ce v-am zis!”

16Poporul și al lui sobor

De căpitani, prorocilor

Și preoților, le-au vorbit:

„Omul acesta, negreșit,

Nu se arată vinovat

Încât să fie morții, dat.

În Numele Celui pe care,

Drept Domn și Dumnezeu Îl are

Al nostru neam, el ne-a vorbit.

Deci nu trebuie pedepsit!”

17Unii dintre bătrâni s-au dus

În fața tuturor și-au spus:

18„Mica – cel ce era profet

Și se trăgea din Moreșet –

Pe vremea-n care Ezechia,

În Iuda, a avut domnia,

A zis întregului popor:

„Iată că Domnul oștilor,

În acest fel, a cuvântat:

„Sionul tot va fi arat,

Precum ogoru-i pregătit.

Ierusalimul, negreșit –

În vremea care o să vie –

Morman de pietre o să fie.

Muntele Casei Domnului

Ajunge-va la rândul lui,

O înălțime ne-ngrijită,

Doar de păduri acoperită.”

19Oare atuncea, Ezechia –

Care avea-n Iuda domnia –

Cu tot poporul la un loc,

L-au omorât pe-acel proroc?

Nu vă e, oare, cunoscut

Că Ezechia s-a temut

De Domnul? Nu a-ngenunchiat

În fața Lui și s-a rugat?

Domnul, atunci, nu S-a căit

De răul pe cari l-a rostit

În contra lor? La fel și noi

Să ne împovărăm apoi,

Sufletul nost’, cu bună știre,

Făcând astă nelegiuire?”

20(Pe vremea ‘ceea, viețuia

Încă un om cari prorocea

În Numele Domnului Sfânt

Și-mpărtășea al Său cuvânt,

Celor ce-n Iuda s-au aflat.

El, Urie, era chemat

Și se vădea a fi cel care,

Părinte, pe Șemaia-l are.

Din Chiriat-Iearim, de loc,

Se dovedea acel proroc.

Contra cetăți-a prorocit

Și contra țării, negreșit.

Cuvintele spuse de el

Se dovedeau a fi le fel

Cu tot ceea ce-a cuvântat

Și Ieremia, ne-ncetat.

21Când Ioiachim, cu-aceia cari,

Peste popor erau mai mari

Și-ai săi viteji au auzit

Cuvintele ce le-a rostit

Urie-atunci, au căutat

Motiv ca să-l omoare-ndat’.

Dar Urie a auzit

De ceea ce ei au urzit

Și spre Egipt grabnic s-a dus,

Unde la adăpost s-a pus.

22Când Ioiachim a prins de veste

Că Urie, în Egipt, este,

Pe Elnatan – pe-acela care,

Părinte, pe Acbor, îl are –

Trimisu-l-a pe urma lui.

Slujbași de-ai împăratului

L-au însoțit în drumu-acel.

23L-au prins pe Urie și-astfel,

El a fost dus la împărat,

Iar Ioiachim iute-a luat

O sabie și-a tăbărât

Asupră-i și l-a omorât.

Trupul său mort a fost luat

Și-n urmă fost-a aruncat

Într-un mormânt precum aveau

Cei care din popor erau.)

24Dar Ahicam – acela care,

Părinte, pe Șafan, îl are –

A fost cu Ieremia. El

Nu s-a-nvoit, în nici un fel,

Ca să îl lase pe proroc,

Poporului din acel loc,

Căci el era încredințat

Că au să îl ucidă-ndat.”