Matei 7 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Despre judecățile aspre – Bârna și paiul – Lucrurile sfinte

1„Nu judecați, pe nimeni, voi,

Să nu fiți judecați apoi.

2Cu judecata ce-o rostiți,

Cu ce măsură folosiți,

La rându-vă veți fi și voi,

De alții, judecați. Apoi,

Primi-veți, ce-aveți de luat,

Precum la alți-ați măsurat.

3De ce vezi tu, la frate-tău,

Paiul aflat, în ochiul său,

Iar bârna, care e la tine,

Nu vrei s-o vezi! Crezi că e bine?

4Sau spune, cum crezi tu că poți,

Altuia, paiul să i-l scoți

Când tu, de fapt, nici nu vezi bine,

Fiind o bârnă-n ochi la tine?!

5Fățarnice! Întâi să scoți

Bârna, din ochiul tău, să poți

Scoate, apoi, paiul, pe care,

Fratele tău, în ochi, îl are.

6Un lucru să mai țineți minte:

La câini, să nu dați, lucruri sfinte,

Nici porcilor, mărgăritare,

Să nu le calce în picioare –

Neavând preț la ei – iar după

Aceste toate, să vă rupă.”

Stăruința în rugăciune

7„Să cereți doar, și-o să primiți!

Să căutați, și-o să găsiți!

Vi se deschide de bateți,

Căci, precum bine voi vedeți,

8Când cineva cere, primește;

Oricine caută, găsește;

Și se deschide cui va bate.

9Fiind zise acestea toate,

Am să vă-ntreb, acum, ceva:

Există, oare, cineva,

Care, când fiul l-a rugat

Să-i dea o pâine, să-i fi dat

10O piatră; ori de a voit

Un pește, șerpi i-a dăruit?

11Deci, dacă voi, cari răi sunteți

Știți, daruri bune, să faceți –

Simțind la fel cu-ai voștri prunci –

Cu-atât mai mult, Domnul, atunci,

Va da, celor ce Îi vor cere,

Doar lucruri bune, cu plăcere.

12Tot ce doriți să vi se facă,

Faceți și voi, pentru că, iacă,

În aste vorbe s-au închis

Lege, Proroci – tot ce s-a scris.”

Poarta cea strâmtă

13„Intrați pe poarta strâmtă! Iată

Că largă este poarta, lată

Se vede calea, spre pierzare;

Iar numărul acelor care

Pășesc pe ea, este sporit.

14Portița vieții s-a vădit

Strâmtă, iar calea ei e-ngustă

Și-astfel, puțini sunt cei ce-o gustă.”

Prorocii mincinoși

15„De-acei proroci ce mint, vegheați

Să nu ajungeți, înșelați.

Ei au să vină, pe la voi,

Lupi, îmbrăcați în piei de oi.

16Dar, după roade, o să-i știți,

Mereu, să îi deosebiți.

Văzut-ați voi, pe cineva,

Că poate aduna, cumva,

Struguri, din tufele de spini?

Smochinele, din mărăcini?

17Deci, pomul bun, va face doar –

Tot timpul – fructe bune, iar

Cel rău va face fructe rele –

Doar pentru foc sunt bune ele.

18Pomul cel bun, nu o să poată

Să dea, o fructă rea, vreodată.

Nici pomul rău – orice s-ar spune –

Nu o să facă roade bune.

19Deci, pomul rău este tăiat

Și-apoi, în foc, e aruncat –

20Voi, ca să nu fiți înșelați,

De roade, să îi căutați.”

Casa zidită pe stâncă

21„Nu orișicine Îmi rostește

„O Doamne, Doamne”, dobândește

Împărăția cerului;

Ci cel ce face voia Lui,

A Tatălui Meu Cel ceresc.

22Adevărat Eu vă vorbesc:

În ziua ‘ceea, mulți vor spune

„Doamne, n-am făcut lucruri bune?

Nu am luptat noi, cu cel rău?

N-am scos draci, în Numele Tău?

N-am prorocit, în al Tău Nume?

Și n-am făcut, minuni, în lume?”

23Atunci, am să le spun curat:

„Nu vă cunosc și, niciodat’,

Nu am putut a vă-nțelege!

Plecați, toți cei fără de lege!”

24De-aceea, orice om cuminte,

Ce-a auzit aste cuvinte

Și le-a făcut, e-asemănat

Cu-acela care și-a durat

O casă, colo sus, pe stâncă.

25A îndurat multe, dar încă

Ploi și șuvoaie au s-o bată,

Vânt și furtuni. Ea, niciodată,

Nu va fi, însă, prăbușită,

Căci temelia-i e zidită,

26Pe stâncă. Dacă cineva

Va auzi, însă, ceva

Și nu face, e-asemuit

Cu omul cel nechibzuit,

Cari, pe nisip, și-a ridicat

27Casa. Ape s-au revărsat

Furioase, vânturi au lovit

În ea, încât, s-a prăbușit,

Iar prăbușirea i-a fost mare.”

28După această cuvântare,

Noroadele au fost uimite

De-nvățăturile primite,

29De la Iisus – pentru că El,

Îi învăța ca și Acel

Care, puterea, o avea;

Nimeni n-a fost, asemenea.