Geneza 50 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Îngroparea lui Iacov

1Plângând, Iosif s-a aruncat,

Pe Iacov, și l-a sărutat,

Udând cu lacrimile lui,

Fața-mpietrită-a tatălui.

2Doctori, apoi, el a chemat.

Aceștia l-au îmbălsămat,

Pe tatăl său – pe Israel.

3Au mai trecut, în acest fel –

Cu-mbălsămatul – patruzeci

De zile. Încă șaptezeci,

Au fost numărul zilelor

De plâns, al Egiptenilor.

Apoi, când fost-a isprăvit

4Timpul ce este stabilit,

Fiind drept zilele de jale,

Iosif găsi atunci cu cale,

De-a spune slujitorilor

Stăpânului său: „Domnilor,

De trecere îmi arătați,

Pe Faraon să-l înștiințați,

Ducând acest cuvânt al meu:

5„‘Naintea morții – tatăl meu –

M-a pus ca să îi jur, zicând:

„Simt că muri-voi, în curând.

Pe-al Canaanului pământ,

Este aflat al meu mormânt.

Acolo du-mă – te rog eu –

Și pune-mă-n mormântul meu.”

Iată, acuma eu voiesc

Să plec și să îndeplinesc

Dorința tatălui. Apoi,

Mă voi întoarce înapoi.”

6Oameni-au mers și au transmis,

Lui Faraon, ceea ce-a zis

Iosif, iar el a cuvântat:

„Du-te și fă cum ai jurat

Tatălui tău. Îngroapă-l dar,

În Canaan, și vino iar.”

7Iosif, atuncea, s-a suit

În Canaan. L-au însoțit

Slujbașii Faraonului,

Cu toți bătrânii casei lui.

Cu ei, odată, au venit

Bătrânii țării. S-au suit,

8Cu toți, din a lui Iosif casă,

În Canaan. Partea rămasă

În țară – deci în urmă-le –

Au fost pruncii și turmele.

9Cu Iosif, călăreți și care

Mergeau. Alaiul era mare.

10Când au ajuns în Canaan,

Trecând dincolo de Iordan –

În câmpul lui „Atad” chemat –

Pe loc, convoiu-acel a stat,

Iar Iosif a orânduit,

În cinstea celui ce-a murit,

Un bocet, care a ținut

O săptămână, ne-ntrerupt.

11Locuitorii Canaaniți

Care, atunci, erau găsiți

În țarină, întâmplător,

„În rândul Egiptenilor,

E mare bocet” – au gândit,

Iar locu-acela l-au numit

„Abel-Mițraim” – pe limba lor,

E „Jalea Egiptenilor”.

12Astfel, fiii au împlinit

Ceea ce Iacov a dorit.

13L-au dus dincolo de Iordan,

În țara lui, în Canaan.

L-au îngropat în locu-acela,

În care-i peștera Macpela –

În locul ce-a fost cumpărat,

Pentru-a servi de-nmormântat,

Evreilor – de Avraam,

De la cei din al lui Het neam.

Locul acel de-nmormântat,

Cu Mamre este-nvecinat.

14Iosif și frați-l îngropară

Pe Iacov, iar apoi plecară –

Cu toți cei ce i-au însoțit –

Către Egipt, cum a dorit

Stăpânul său, când i-a lăsat,

În Canaan, de au plecat.

Bunătatea lui Iosif

15După ce Iacov a murit,

Frații lui Iosif s-au gândit:

„Când Iosif o să-și amintească

De fapta noastră mișelească –

De felu-n care ne-am purtat –

Cu noi, ce se va fi-ntâmplat?!

De va lua ură pe noi,

Ne va întoarce înapoi,

Tot răul ce i l-am făcut,

Când, în pustie, l-am vândut.”

16Atunci, la Iosif, au trimis

Oameni care astfel au zis:

„Ascultă ceea ce dorea

Iacov, pe când încă trăia:

17„Mergeți la Iosif și-l rugați:

„Iartă-i, te rog, pe ai tăi frați –

Iartă păcatul săvârșit,

Răul ce ți-au pricinuit

Robii acești ai Domnului

Lui Iacov și-al familiei lui.”

Iosif a izbucnit în plâns,

Simțind că-n suflet i s-a strâns

18Amărăciune. I-a chemat

Pe frați, iar ei s-au închinat,

Spunându-i: „Suntem robii tăi!”

19Iosif, privind la frații săi,

Le-a zis: „Fiți fără teamă! Eu

Sunt oare-n loc de Dumnezeu?

20Eu știu că voi ați încercat

Să-mi faceți rău, dar a schimbat,

Răul acela, Domnu-n bine,

Atunci când m-a trimis pe mine,

În țara Egiptenilor,

Scăpând de moarte, un popor,

Care în mare număr este.

21Fiți fără teamă! De aceste,

Vechi întâmplări, eu am uitat.

De griji, acuma, ați scăpat,

Pentru că eu vă voi hrăni,

În vremea care va veni.”

Iosif, astfel, i-a mângâiat

Și-n inimi i-a îmbărbătat.

Moartea lui Iosif

22Iosif, cu toată casa lui,

A stat, în a Egiptului

Țară și-acolo-a locuit,

Până când moartea i-a venit.

O sută zece ani avuse,

Când pragul morții, îl trecuse.

23Copiii cari i s-au născut

Lui Efraim, el i-a văzut

Pân’ la al treilea neam. Manase

Avu un fiu, ce se chemase

Machir. Acesta a avut

Și el copii. Ei s-au născut

Pe brațele bunicului.

24Iosif le-a spus fraților lui:

„Eu am să mor, dar Dumnezeu

O să vă cerceteze. Eu

Știu că se va-ngrijii de voi

Și va aduce înapoi,

Pe toți acei cari sunt ai voștri,

În țara părinților noștri,

Dată de Domnul lui Avram,

Isac și Iacov. Iată, am

25O rugăminte-acum, la voi:

Când vă va duce înapoi

Domnul, vă rog să nu uitați,

Ca oasele-mi să le luați

De-aici. Jurați-mi!” I-au jurat,

Iar el – cu sufletu-mpăcat –

26A închis ochii și-a murit.

Pe astă lume-a viețuit,

O sută zece ani. Chemară

Doctori, care-i îmbălsămară

Trupul, iar frații l-au luat

Și-ntr-un sicriu l-au așezat

Pe Iosif – pe fratele lor –

În țara Egiptenilor.