Matei 10 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Trimiterea celor doisprezece apostoli

1Iisus, la Sine, i-a chemat

Pe ucenici. Puteri le-a dat,

De-a scoate duhuri necurate

Și boli de a fi vindecate.

Ei, doisprezece inși, erau,

Și pe Iisus Îl însoțeau.

2Acum, iată cum s-au numit

Cei doisprezece: au venit

Simon – zis Petru – și Andrei:

Sunt frați; fiii lui Zebedei:

Ioan și Iacov; iar apoi,

3Urmați au fost de încă doi:

Filip, Bartolomeu. Altul

E Toma; și sosi rândul

Celui ce-i vameș – zis Matei;

Apoi, venit-au după ei

Iacov – feciorul lui Alfeu –

Și Levi, numit și Tadeu.

4Veni și Simon Canaaneanul

Și Iuda, zis Escarioteanul –

Acela care L-a vândut.

5Pe-acești discipoli, i-a avut

Iisus. Pe ei, El i-a trimis

În lume, după ce le-a zis:

„Pe drum păgân, să nu umblați;

Nici în cetăți să nu intrați,

Ale Samaritenilor!

Să vă feriți din calea lor!

6Mergeți, mai bine, la acel

Pierdut, din a lui Israel

Casă, iar unde poposiți,

7Astfel, să propovăduiți:

„A cerului Împărăție,

Aproape-i – gata e să vie!”

8Pe cei bolnavi, să-i vindecați,

Iar pe cei morți să-i înviați.

Veți curăța pe cei leproși

Și draci, afară, vor fi scoși.

Fără de plată ați primit,

La fel trebuie dăruit!

9Să nu luați – băgați de seamă! –

În brâu, aur, argint, aramă.

10Nu luați traistă pentru drum,

Încălțări, haine – nicidecum.

Toiag – la fel – să nu luați,

Căci ce trebuie, căpătați!

Deci, după hărnicia lui,

E hrana lucrătorului.

11În ce cetate ați intrat,

Mai întâi, trebuie aflat

Cine-i, acolo, vrednic, și

La acel om, veți poposi

Până când, iarăși, veți pleca.

12Al casei prag, când veți călca,

Vă rog, de bine să-i urați,

13Iar de e vrednică, să stați,

Să se reverse peste ea

A voastră pace. De-ți vedea

Că nu-i vrednică, înapoi,

Întoarcă-se pacea, la voi.

14Dacă s-a întâmplat, cumva,

Că nu va primit cineva –

Nici vorba nu v-a ascultat –

Ieșiți, atuncea, imediat,

Din casa și cetatea ‘ceea.

Veți scutura, după aceea,

Praful de pe încălțăminte.

15Căci Eu vă spun, luați aminte,

Atunci, în ziua judecății,

Mai greu are a-i fi cetății

Aceleia – când va fi ora –

Decât Sodomei și Gomora.”

Primirea apostolilor de lume

16„Iată, Eu vă trimit, acum,

Să o porniți pe al Meu drum.

Sunteți asemeni oilor,

Plecate-n calea lupilor.

Fiți înțelepți deci, dragii Mei,

La fel ca șerpii. Porumbei,

La răutate, vreau să fiți.

17De oameni, voi să vă păziți,

Căci vă vor da în judecată,

În adunări; au să vă bată

18În sinagogi. Din vina Mea,

O să ajungeți să vă dea

Judecătorilor, să fiți

Drept mărturie; să slujiți

Dovadă, înaintea lor,

Și-apoi și a Neamurilor.

19Deci, când în lanțuri vă vor pune,

Nu vă gândiți la ce veți spune.

Ce trebuie ca să vorbiți,

În acel ceas, o să primiți

20Căci Cel ce va vorbi prin voi,

E Duhul Domnului. Apoi,

21Veni-va vremea când un frate,

Pe altul, îl va da la moarte,

Iar tatăl, pe copilul lui.

Fiii-mpotriva tatălui

Vor merge și-l vor omorî.

22Pe voi, lumea vă va urî

Din pricina Numelui Meu,

Însă acela – vă spun Eu –

Cari va răbda pân’ la sfârșit,

Are să fie mântuit.

23Atunci când veți fi prigoniți,

Într-o cetate, să fugiți

În alta. N-o să apucați,

Cetățile, să le umblați,

În Israel, când va veni

Timpul pentru a reveni

Al omului Fiu, pe pământ.

24Să știți: discipolii nu sânt

Mai sus, de-nvățătorul lor,

Nici robi-asupra domnilor.

25Ajunge ucenicului

Să fie ca meșterul lui.

La fel, ajunge robilor

Să fie ca stăpânii lor.

Când „Belzebul” este numit

Stăpânul casei, negreșit,

Cei care sunt în casa lui,

Poartă pecetea numelui.

26Voi nu vă temeți, dragii Mei,

Și nu vă îngroziți de ei!

Nu e nimic acoperit

Ce nu va fi descoperit.

Nimic ce-n taină-a fost făcut,

Nu va rămâne neștiut.

27Ceea ce-n beznă vă spun Eu,

Să spuneți, la lumină, vreau.

Ceea ce-n șoaptă s-a vorbit,

Trebuie propovăduit

De la-nălțimea caselor.

28Nu vă speriați de cei ce vor

Ucide trupul, ci de Cel

Care, suflet și trup – la fel –

E în măsură să le piardă

Și, în gheenă, să le ardă.

29Nu-s două vrăbii, la un ban?

Ba da. Dar nici una, în van,

Nu o să cadă, pe pământ,

Ci după voia Celui Sfânt.

30Iar voi să fiți încredințați:

Perii din cap vi-s numărați.

31Deci, nu vă temeți, căci – să știți –

Cu mult mai mult, voi prețuiți,

Decât acele vrăbii. Eu,

32‘Nainte dar, la Tatăl Meu,

Pe-acela-l voi mărturisi,

Care – la rându-i – va găsi

Cu cale, a vorbi de Mine,

În fața oamenilor. Cine,

33De Mine, se va lepăda,

Asemenea voi proceda

Și Mă voi lepăda și Eu,

De el, față de Tatăl Meu.

34Să nu credeți că aici sânt,

Să aduc pacea, pe pământ,

Ci sabia, căci despărțesc

35Tată de fiu. Se războiesc

Mamă cu fiică, și-nfruntată

Soacra va fi de noră. Iată

36Că omul fi-va dușmănit

De cei cu care-a locuit.

37De va iubi mai mult – oricine –

Pe tatăl său, decât pe Mine,

Nu Îmi va sta alăturea.

De cineva – asemenea –

Îi va iubi pe fiii lui,

Mai mult, acel vrednic nu-i

Ca să se-așeze lângă Mine.

38Să înțelegeți vreau, că cine

Nu își ia crucea ca să vină

Pe urma Mea, va avea vină

Și, lângă Mine, nu va sta.

39Acel care va căuta,

Atent, viața, să și-o păzească,

Și-o pierde. O s-o dobândească

Cel ce-o va pierde pentru Mine,

Căci astfel, lui i se cuvine.”

Primirea ucenicilor

40„Cine vă va primi pe voi,

Pe Mine Mă primește-apoi;

Iar de-s primit acolo Eu,

Intrat este și Dumnezeu.

41Cine primește un proroc –

În numele unui proroc –

Ca și proroc va fi plătit.

Dacă un om neprihănit,

În numele altui ca el,

A fost primit, atunci acel

La care-a stat, e răsplătit

Precum un om neprihănit.

42Cine-un pahar va da să bea –

De apă rece – unuia

Dintre acești micuți, să creadă

Că plata are să și-o vadă.”