Neemia 1 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Rugăciunea lui Neemia

1Istoria lui Neemia,

Feciorul lui Hacalia.

Povestea ce am scris-o eu,

Începe în luna Chișleu.

În anul douăzeci eram,

Iar când la Susa mă aflam –

În capitală – a venit

2Fratele meu, cari s-a numit

Hanani. Cei ce-l însoțeau,

Oameni din Iuda se vădeau.

Când i-am văzut, i-am întrebat

Despre Iudeii ce-au scăpat

Din lanțurile de robie

Și despre tot ce se mai știe

Despre Ierusalim. Îndată,

3Au început să-mi spună: „Iată,

Cei ce scăpat-au din robie,

‘Napoi au reușit să vie.

Acuma, sunt aflați în țară,

În strâmtorări și în ocară,

Căci zidul ce împrejmuia

Ierusalimul – și-l veghea –

Surpat se află, la pământ,

Iar ale lui porți, arse, sânt.”

4Când aste lucruri le-am aflat,

Îndată – jos – m-am așezat.

Am plâns amar și m-am jelit,

Mai multe zile. Am postit,

Cu rugi la Cel care-i mereu,

Al cerurilor Dumnezeu.

5Când m-am rugat eu, Domnului,

Am zis: „O, Domn al cerului!

Tu, Dumnezeul Cel mai mare,

Înfricoșat, plin de-ndurare

Față de cei ce Te iubesc,

Care poruncile-Ți păzesc!

Tu, care ții al Tău cuvânt

Și nu calci al Tău legământ!

6Deschide-Ți ochii și privește

Spre-acela care Îți vorbește.

Pleacă-Ți urechea și ascultă

Și-arată îndurare multă

La rugăciunea înălțată

De către al Tău rob, căci iată

Că zi și noapte se jelește

În față-Ți și mărturisește

Păcatele copiilor

Din al lui Israel popor,

Făcute împotriva Ta.

Doamne, Te rog a asculta

Cuvântul rugăciunii mele,

Căci noi făcut-am multe rele.

Doamne, păcătuit-am eu

Și casele tatălui meu.

7Te-am supărat și n-am păzit

Ceea ce Tu ne-ai poruncit,

Nici legile orânduite,

Care prin Moise sunt venite.

8Doamne, acum, adu-Ți aminte,

Că Tu ai dat aste cuvinte,

Lui Moise – robul Tău – și-apoi

El le rostise pentru noi.

Prin ceea ce a glăsuit,

În felu-acesta, ne-ai vorbit:

„Atuncea, când păcătuiți,

Printre popoare, risipiți,

Veți fi cu toții. Dar apoi,

9Dacă vă-ntoarceți, înapoi –

La Mine – și veți fi păzit

Tot ceea ce v-am poruncit,

Atunci – chiar dacă v-ați aflat,

În colțul cel mai depărtat

Al cerului – să știți dar voi,

Că vă voi strânge înapoi,

În locu-ales, unde – mereu –

Va locui Numele Meu.”

10Doamne, acei ce-au făcut rău,

Sunt oameni, din poporul Tău,

Pe care l-ai răscumpărat,

Atuncea când ai arătat

Puterea Ta, nespus de mare,

Aflată-n brațul Tău cel tare.

11Doamne, Te rog, să iei aminte,

La rugăciunea mea fierbinte,

Precum și la a celor care,

Se tem de al Tău Nume mare.

Izbândă dă-mi, să reușesc –

Azi – trecere, să dobândesc!”

Pe vremea-n care mă rugam,

Paharnic – încă – mă aflam,

În slujba celui care-a stat,

Pe scaunul de împărat.