1David – în urmă – a scăpat
De la Achiș și a plecat,
Un loc anume, să-și găsească,
În care să se-adăpostească.
O peșteră – un loc ferit –
În Adulam, el a găsit.
Familia a știut că el
Se-ascunde în locul acel.
Când ai săi frați vestea-au aflat,
S-au dus să-l caute, de-ndat’.
2Toți cei cari, în nevoi, erau –
Sau care datorii aveau,
Precum și cei nemulțumiți,
De stăpânire prigoniți –
Și ei, la Adulam, s-au dus
Și-apoi, pe David și l-au pus
În frunte, drept conducător,
Peste acel întreg popor.
Cam patru sute se vădeau
Toți cei care, cu ei, erau.
3David, de-acolo, a plecat,
La Mițpe și s-a așezat
În al Moabului ținut.
La cel pe care l-a avut
Moabu-atuncea împărat,
David s-a dus și l-a rugat:
„Un lucru vreau să te rog eu:
Lasă-l – la voi – pe tatăl meu,
Să vină-n țară ca să stea
Și-asemenea, pe mama mea.
Te rog să-i lași să stea la voi,
Până când eu voi ști apoi,
Ce vrea să facă Dumnezeu,
Cu mine și cu neamul meu.”
4Pe-ai săi părinți, David i-a dus,
La împărat – precum a spus –
Și-apoi el le-a îngăduit,
În țara lui, de-au locuit.
În cetățuie, ei au stat,
Unde și David s-a aflat.
5Prorocul Gad, apoi, s-a dus
La David și astfel, i-a spus:
„Să nu mai stai în cetățuie,
Ci-n a lui Iuda țară, suie!”
David, îndată, a făcut
Așa precum i s-a cerut
Și-a mers într-o pădure mare
Care, Heret, drept nume, are.
Saul ucide preoții din Nob6Saul – în urmă – a aflat
Tot ceea ce s-a întâmplat,
Știind astfel, unde erau
David și cei ce-l însoțeau.
La Ghibea, Saul se găsea –
Pe înălțime – și ședea
Cu slujitori-n jurul lui,
La umbra tamarsicului.
O suliță, în mâini, ținea,
Pe care o tot cumpănea.
7Când – veștile – el le-a aflat,
Pe slujitori, i-a întrebat:
„Ascultați voi, oameni pe care,
Neamul lui Beniamin îi are:
Oare, al lui Isai fecior,
Vă va fi binevoitor?
O să vă dea vii și ogoare
Sau căpitani îi veți fi oare,
Peste o sută ridicați,
Ori peste-o mie așezați?
8De ce, cu el, voi v-ați unit
Și nimenea nu m-a vestit
De legământul cel pe care –
Cu David – fiul meu, îl are?
Dar pentru mine, nimenea,
Durere-n inimă n-avea,
Încât apoi să-mi dea de știre,
Despre această răzvrătire,
Făcută chiar de al meu fiu?
De ce n-ați vrut ca eu să știu
Că pe-al meu rob l-a răsculat
Chiar Ionatan și l-a-ndreptat
În contra mea, ca să-mi întindă
Curse, în care să mă prindă?”
9Doeg – cel care Edomit
Era, și care l-a slujit
Pe Saul – zise: „L-am văzut
Pe David, când el a trecut
Pe la Ahimelec – cel care,
Pe Ahitub, părinte-l are.
El, preot este, împărate,
Chiar în a Nobului cetate.
10Ahimelec L-a întrebat
Pe Domnul, pentru el, de-ndat’.
Apoi, merinde-a pregătit
Și-o sabie i-a dăruit –
Chiar sabia unui oștean
Care fusese Filistean.
Tu-l știi pe-acela – negreșit –
Căci, Goliat, el s-a numit.”
11În grabă, slugi au alergat
Să îl aducă la-mpărat,
Pe-Ahimelec – preotul care,
Pe Ahitub, părinte-l are –
Cu toți cei care se aflau
În casa lui și-ai săi erau.
Saul, la slugi, le-a poruncit
Să-i mai aducă – negreșit –
Și pe toți preoții pe care,
Cetatea Nobului îi are.
Când toți i s-au înfățișat,
12Saul, l-a sine, l-a chemat
Pe-Ahimelec și a vorbit,
Când el, în față-i, a venit:
„Ascultă, tu, cari te vădești,
Fiu al lui Ahitub, că ești!”
El a răspuns: „Iată-mă! Eu
Gata-s s-ascult, pe domnul meu!”
13„Îmi spune, cum ați îndrăznit”–
Saul a zis – „de v-ați unit,
Tu și cu fiul lui Isai?
Cum ai putut, apoi, să-i dai
Pâine? Ba chiar l-ai înarmat
Cu sabia lui Goliat!
Cum de te-ai dus – te întreb eu –
Ca pentru el, pe Dumnezeu,
Să Îl întrebi – să vezi ce zice –
Să poată-apoi să se ridice
În contra mea, curse să-ntindă,
Voind – în ele – să mă prindă?”
14Ahimelec a cutezat
Să îl întrebe, pe-mpărat:
„Din cei ce sunt în slujba ta,
Oare, poți tu a-mi arăta
Un om, să fie – ne-ndoios –
Cum este David, credincios?
La fel ca fiul lui Isai –
Ca ginerele ce îl ai –
Cine mai este, împărate,
Să împlinească, cu dreptate,
Poruncile ce le rostești?
Pe cine oare, mai găsești –
La tine-n casă așezat –
De-atâta cinste-nconjurat?
15De astăzi, început-am eu,
Ca pentru el, pe Dumnezeu,
Să Îl întreb? Pricepe bine,
Cum că departe e de mine,
Așa ceva! Deci împărate
Stai și socoate, cu dreptate,
Și nu căta s-arunci apoi,
Această vină, peste noi,
Căci nu am nici o vină eu,
Nici casele tatălui meu!
Din tot ce-ai spus, pot ca să-ți zic
Precum că noi nu știm nimic!”
16Atuncea, împăratu-a zis:
„Ahimelec va fi ucis,
Cu toată casa cea pe care
Tatăl său – Ahitub – o are!
17Ahimelec, tu – negreșit –
Morții ai să îi fii sortit,
Cu toată casa tatălui
Pe care-l ai! Scăpare nu-i,
Pentru că tu știut-ai bine
Ce se petrece, dar, la mine –
Să-mi dai de veste – n-ai venit,
Ci cu dușmanul te-ai unit!”
Către alergători, apoi,
Saul s-a-ntors și spuse: „Voi,
Ucideți-i acum, pe toți!
Ucideți-i pe-acești preoți
Ai Domnului, pentru că ei,
Cu David – și cu toți acei
Cari sunt cu el – s-au învoit
Și împotrivă-mi s-au unit!
Cu toți să piară așadar,
Căci au știut că e fugar
David, dar nu mi-au dat de veste,
Să pot să aflu unde este!”
Dar slujitorii n-au făcut
Ceea ce Saul le-a cerut.
18Saul, atunci, s-a mâniat
Și pe Doeg el l-a chemat
La sine și i-a poruncit:
„Du-te și-omoară, negreșit,
Pe-acești preoți!” Doeg s-a dus
Și a făcut precum i-a spus:
Optzeci și cinci de inși erau
Cei cari, efodul, îl purtau,
Cari, pradă morții, au căzut.
19Saul, îndată, a trecut
Prin ascuțișul sabiei,
Cetatea Nob. Bărbați, femei,
Tineri, bătrâni, copii și prunci,
Uciși au fost, cu toți, atunci.
A mai ucis cirezi de boi,
Măgari și turmele de oi.
Nimeni – din Nob – nu a scăpat,
Căci Saul nu a arătat
Cruțare, vrând să nimicească
Toată cetatea preoțească.
20Un fiu, Ahimelec avea –
Abiatar, el se numea.
El singur, doar, a reușit
Să scape-atunci și a fugit,
La David, căruia i-a zis
21Precum că Saul i-a ucis
Pe preoții lui Dumnezeu.
22David a spus: „Gândit-am eu,
Cum că Doeg nu va putea,
De veste, ca să nu îi dea
Lui Saul, căci m-a întâlnit
Atunci când m-am adăpostit
La Nob. Motivul morții lor –
A tuturor sufletelor
Din casele tatălui tău –
Sunt eu. Îmi pare tare rău,
De ceea ce s-a petrecut,
De tot ce Saul a făcut.
23Rămâi cu mine-n astă vreme,
Căci nu mai ai de ce te teme.
Cel ce mă caută pe mine,
Știu că voiește, și pe tine,
Să te găsească, iar apoi
Să ne omoare pe-amândoi.
Dar lângă mine – negreșit –
Tu ai să fii bine păzit.”
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
