Psalmii 72 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Psalmul acesta – negreșit –De Solomon e rostuit

1Fă Doamne, Dumnezeul meu,

Ca judecata Ta, mereu,

Să fie-a împăratului!

Să-i dăruiești fiului lui,

Dreptatea Ta, neîncetat!

2Doar astfel fi-va judecat

Al Tău popor, după dreptate,

Iar pricinile-nfățișate

De cei nenorociți din fire,

Privite-s cu nepărtinire.

3Munții și dealurile-apoi

Pace-au s-aducă peste noi,

Urmare a dreptății Tale,

Care se află pe-a Ta cale.

4Dreptate faci celor pe care,

Nenorociți, poporu-i are,

Iar fiilor săracului

Le dai scăparea Domnului,

Căci îl zdrobești pe-asupritor.

5Tocmai de-aceea, ei se vor

Teme necontenit de Tine,

Atât cât soarele va ține

Și-atât cât luna va lăsa

Lumea să vadă fața sa,

Din neam în neam, în veșnicie.

6Ca și o ploaie o să fie,

Care – din ceruri – a venit

Căzând pe un pământ cosit;

Ca și o ploaie repezită

Peste câmpia însorită.

7Atunci are să înflorească

Acel ce o să se vădească

A fi un om neprihănit.

Pace va fi necontenit

Și din belșug, cât o să țină

Luna și blânda ei lumină.

8El are ca să stăpânească,

Atuncea, și o să domnească

De la o mare începând,

La altă mare ajungând

Și de la malul Râului,

La capătul pământului.

9Locuitorii din pustie,

În a lui față, au să vie

Și vor îngenunchea de-ndată.

Apoi, vrăjmași-i se arată

Și au să i se-nchine până

Jos la pământ, lingând țărână.

10Cei care fi-vor împărați

În Tarsis – sau cei așezați

Peste ostroave să domnească –

Biruri și dări au să plătească.

Cei care-n Seba-mpărățesc –

Sau cei care-n Saba domnesc –

Cu multe daruri au să vină.

11Toți împărații se închină

În fața lui, necontenit.

De neamuri, el va fi slujit

12Căci pe sărac îl izbăvește,

Iar cel nenorocit găsește,

La el, sprijin și ajutor.

13Milos e și îndurător,

Față de cel ce e lipsit

Și-asemeni de nenorocit.

Sprijin va da săracilor

Și o să scape viața lor.

14De silă și de apăsare,

Îl va scăpa pe fiecare,

Iar sângele săracului

Scump se arată-n fața lui.

15Astfel, ei au ca să trăiască

Și aur au să-i dăruiască,

Adus din Seba. Ne-ncetat,

Atuncea se vor fi rugat

Ei, pentru el; au să-l vegheze

Și au să-l binecuvinteze.

16Belșug are să fie iară,

Căci grânele vor crește-n țară,

Chiar și pe vârful munților.

Se vor mișca spicele lor,

Asemeni codrilor pe care,

Pe-al său întins, Libanu-i are.

Oamenii au să înflorească

Și în cetăți au să sporească,

După cum iarba încolțește

Și pe pământ se răspândește.

17Numele lui are să ție

Din veșnicie-n veșnicie:

Cât soarele pământului

Va dăinui numele lui.

Unii pe alții vor căta

De a se binecuvânta

Cu al său nume. „Fericit”,

De oameni, el va fi numit.

18Să fie binecuvântat

Al nostru Domn, neîncetat,

Al lui Israel Dumnezeu,

Acela care e, mereu,

Singurul Domn ce Se vădește

Cum că minuni mari săvârșește!

19Să fie binecuvântat

Numele Lui, neîncetat!

Să umple slava Celui Sfânt,

Fața întregului pământ,

Acum, în anii care vin

Și-n veci de veci! Amin! Amin!

20Acesta e sfârșitul lor,

Sfârșitul rugăciunilor

Lui David, care se arată

Că pe Isai îl are tată.