Estera 8 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Porunca pentru Iudei

1În acea zi, a fost luată

A lui Haman casă, și dată

Esterei, chiar de împărat.

Apoi, la el a fost chemat

Unchiul Esterei, Mardoheu.

Știa cine-i acest Iudeu,

Ce legătură îi unise,

Pentru că-mpărăteasa-i zise

Că îi e rudă-apropiată.

2Evreul a venit, îndată,

Și a primit de la-mpărat,

Inelul ce a fost luat

De la Haman. Împărăteasa –

Mai mare peste toată casa

Ce-a fost a lui Haman – l-a pus

Pe Mardoheu; iar ea s-a dus

3Din nou, în față la-mpărat.

A plâns apoi și s-a rugat

Să izbăvească neamul ei,

Salvându-i astfel pe Iudei,

De răul ce-l avuse-n plan

Ca să îl facă lor, Haman.

4Ahașveroș a ridicat,

Toiagul său de împărat –

Făcut din aur – și-nadins,

Către Estera l-a întins.

Atuncea ea s-a ridicat

De jos și-apoi, a cuvântat:

5„De trecere am dobândit,

Dacă plăcută m-a găsit

Măria-ta, atunci îl voi

Ruga să-ntoarcă înapoi

Scrisorile ce-au fost trimise

În țară, de Haman, și scrise

Pentru a-i pierde pe Iudei.

Tu împărate, dacă vrei

Să-i izbăvești, vestește-n țară

Că ceea ce, întâia oară

Haman ceruse-a fi-mplinit,

Acum e de-mpărat oprit.

6Cum aș putea ca să văd eu

Că atins este neamul meu –

Fără putință de scăpare –

De-așa nenorocire mare?”

7Ahașveroș a ascultat

Și-apoi astfel s-a adresat,

Esterei și lui Mardoheu:

„Iată, am dat, Esterei, eu,

Casa avută de Haman.

L-am spânzurat, căci avea-n plan,

Uciderea Iudeilor.

8Scrieți dar, în folosul lor,

Tot ce găsiți de cuviință.

Să scrieți deci, după dorință,

În numele-mpăratului

Și-apoi luați inelul lui,

Scrisoarea s-o pecetluiți.

Cu-a mea pecete – precum știți –

Scrisoarea voastră, niciodată

Nu va putea fi desființată.”

9Apoi îndată i-au chemat

Pe logofeți, la împărat.

În luna a treia din an –

Care numită e Silvan –

În ziua douăzeci și trei,

Epistola către Iudei

Și către marii dregători,

Spre toți acei conducători

Cari în ținuturi stăpânesc,

Spre cei care ocârmuiesc

În țară – capi peste oștire –

A fost trimisă, dând de știre

În felu-acesta tuturor,

De ceea ce-mpăratul lor

A hotărât. Ea a fost scrisă

De logofeți și-a fost trimisă

În toată țara, începând

Din India și ajungând

Până în Etiopia.

Acea scrisoare cuprindea

Ale lui Mardoheu porunci.

Solii care au dus atunci

Scrisorile, au străbătut,

În lung și-n lat, orice ținut,

Umblând mereu și zi și noapte.

Osută douăzeci și șapte

Erau ținuturile care

Formau împărăția mare.

Astfel, cu toții au primit

Scrisorile și le-au citit,

Căci fost-au scrise tuturor,

În limbile nației lor.

10S-a scris și-apoi s-a întărit,

Așa precum a poruncit

Ahașveroș: cu-al său inel,

A fost, atunci, înscrisu-acel

Pecetluit. Apoi l-au dat

Alergătorilor – de-ndat’ –

Și-aceștia au pornit, călări,

Spre toate cele patru zări

Ale imperiului, purtați

De cai și de catâri fătați

De iepe. Astfel au aflat

11Iudeii, cum că li s-a dat

Voie, de la împărăție,

Ca orișiunde au să fie,

Toți laolaltă să se-adune

Ca viața să și-o poată pune

La adăpost, de-aceia care

Ar fi voit să îi omoare.

Astfel, le-a fost îngăduit,

Ca pe oricine-ar fi-ndrăznit

Să îi atace, să-l lovească,

Să-l prade și să-l nimicească

Cu toți ai săi – femei și prunci.

12Deci potrivit astei porunci,

Li se făcuse cunoscut

Că totul trebuie făcut

Doar într-o zi anume. Ea –

Deci ziua a treisprezecea –

În luna cari este numită

Adar, fusese stabilită

Pentru Iudeii toți; iar ea –

În an – e-a douăsprezecea.

13Epistolele înștiințau

Orice ținut și-avertizau

Că-n ziua ce s-a stabilit,

Să se răzbune-i pregătit –

Pe cei cari sunt dușmani ai lor –

Întreg neamul Iudeilor.

14Alergătorii, toți călări,

Porniră-n cele patru zări –

De cai și de catâri purtați –

Și astfel au fost înștiințați

Locuitorii toți, din țară.

Porunca fost-a, prima oară,

Vestită-n Susa-n capitală.

15Când Mardoheu, plin de sfială,

Ieși din curțile domnești,

Cu mândre haine-mpărătești

Era gătit, de împărat.

Haină albastră a purtat

Și-o mantie de in subțire,

În care-au fost țesute fire

De purpură. Pe cap purtase

Cununa ce o căpătase

Spre cinstea sa, de la-mpărat,

Făcută din aur curat.

În Susa fost-a bucurie

În acea zi și veselie.

16Printre Iudei, această știre

Adus-a numai fericire.

17Oriunde vestea ajungea,

Doar bucurie le-aducea

Iudeilor. Ei au făcut,

Atunci, în orișice ținut –

Și-asemeni în orice cetate –

Multe ospețe-mbelșugate.

Mulți oameni dintr-un alt popor

Ai marii țări – de frica lor –

Mărturiseau că sunt și ei

De-acelaș’ neam, că sunt Iudei.