Iosua 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Trecerea Iordanului

1Iosua s-a trezit în zori;

Cu ai lui Israel feciori,

De la Sitim, el a pornit

Și la Iordan doar, s-a oprit,

Unde, popas, ei au făcut,

Până când noaptea a trecut.

2Au stat trei zile-n locu-acel,

Și-apoi, capii lui Israel,

Prin tabără, au colindat

3Și la popor porunci i-au dat:

„Când va porni, din locul lui,

Chivotul legământului

Purtat de preoții Leviți,

În urma lui, voi să porniți.

4Între chivot și-ntre voi toți,

Să fie două mii de coți.

Mai mult, să nu v-apropiați

Ci la distanță vă păstrați.

El vă va arăta apoi,

Drumul pe cari veți merge voi.

Să îl urmați, neabătut

Căci pe ăst drum, n-ați mai trecut.”

5Iosua a vorbit apoi,

Poporului: „Eu vreau ca voi,

Cu toți, acum să vă sfințiți,

Pentru că mâine-o să priviți

Lucrările nemaivăzute

Cari pentru voi vor fi făcute,

De către Dumnezeu.” Apoi,

6Și-a-ntors privirea înapoi,

Spre preoții poporului:

„Chivotul legământului,

Să-l ridicați” – le spuse el –

„Și-n urmă-ntregul Israel

Să vină după voi, de-ndat’!”

Preoți-atunci au ridicat

Chivotul legământului.

Întreg poporu-n urma lui

S-a rânduit și l-a urmat.

7Domnul, îndată, l-a chemat,

Pe Iosua și i-a vorbit:

„De azi, încep Eu, negreșit,

Să te înalț, să vadă bine

Poporul tot, că sunt cu tine,

Așa precum am fost mereu,

Pe lângă Moise, robul Meu.

8La preoți, să le dai porunci

Și să le spui astfel: „Atunci

Când cu chivotul Domnului,

La marginea Iordanului

O să ajungeți, să intrați

În apa lui. În ea să stați

Până, porunci, o să primiți

Că este voie să ieșiți.”

9Copiilor lui Israel,

Le-a mai zis Iosua, astfel:

„Veniți și vă apropiați,

Ca să puteți să ascultați

Cuvintele lui Dumnezeu.

10O să cunoașteți că, mereu,

Domnul Cel Viu este cu noi

Și că va izgoni apoi,

Din fața voastră, pe Hetiți,

Pe Canaaniți și pe Heviți,

Tot neamul Fereziților,

Precum și-al Ghirgasiților,

Întreg poporul Amorit

Și întreg neamul Iebusit.

11Iată chivotul Domnului –

Al Domnului pământului –

În față-vă o să pornească

Și în Iordan o să se-oprească.

Priviți-l, căci acum va trece.

12Bărbați, alegeți, doisprezece,

Căci câte unul vreau să fie,

Din fiecare seminție.

13Când preoții au să pătrundă,

Cu talpa, în a apei undă,

Purtând chivotul Domnului –

Al Domnului pământului –

Iordanul vă va face drum,

Prin albie. Veți vedea cum,

Apele lui învolburate,

În două, fi-vor despicate,

Iar apele de sus vor sta,

Grămadă, și vor aștepta.”

14Poporu-ndată a ieșit,

Din corturi și s-a pregătit

Să treacă prin Iordan. Atunci –

Cum Iosua a dat porunci –

Preoți-n frunte au pornit.

Poporu-n urmă a venit

Și-astfel, chivotul, l-au urmat.

15Când preoții și-au înmuiat

Talpa, în apele aflate,

Pe lângă maluri, revărsate –

La seceriș, râul Iordan

Se varsă-n fiecare an –

16Apele care au venit

De sus, pe dată s-au oprit.

Grămadă-apoi, s-au înălțat

Și-ncremenite ele-au stat,

Aflându-se la depărtare

Față de o cetate care,

„Adam”, atunci era chemată,

Fiind lângă Țartan, aflată;

Iar apele care erau

În jos și care se scurgeau

Udând mereu acea câmpie –

Care, așa precum se știe

De către toți – este chemată

Ca fiind drept „marea Sărată”,

S-au scurs de tot, de s-a uscat

Albia-n care s-au aflat.

Astfel, prin albia uscată,

Poporul a trecut îndată,

Punându-și corturile lui,

În fața Ierihonului.

17Toți preoții care-au cărat

Chivotul Domnului, au stat

În mijlocul Iordanului,

Ca pe uscat. Poporului,

I s-a permis în acest fel,

Să treacă peste râu-acel.