Numeri 19 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Vaca roșie, apa de curățire

1Domnul, pe Moise, l-a chemat –

Și pe Aron – Și-a cuvântat:

2„Am să v-arăt dar, negreșit,

Ceea ce Domnu-a poruncit

Prin legea ce vi s-a adus

Atunci când Dumnezeu a spus:

„Poporului lui Israel,

Vorbește-i. Cere, de la el,

O vacă roșie, să-ți dea.

Fără cusur să fie ea;

Să nu fi fost la jug vreodată

Și să nu aibă nici o pată.

3Să luați vaca, așadar,

Căci la preotul Eleazar

Va trebui s-o duceți voi;

Iar el o va lua apoi

Și-afară are să o scoată,

Din tabără, ca-njunghiată

Să fie ea, în fața lui.

4Apoi, ‘naintea cortului,

Să se întoarcă Eleazar.

Să își înmoaie, așadar,

În sânge, degetul, căci el

O să stropească-n acest fel,

De șapte ori, în fața lui,

Deci înaintea cortului.

5Vaca aceea, să știți voi

Că trebuie arsă apoi,

Sub ochii lui. În focu-acel,

Pielea, să i-o arunce el,

Carne și sânge-asemenea.

Nimic nu va mai rămânea –

Și baliga va fi luată

Și-n flăcări, fi-va aruncată.

6Preotu-apoi, cedru, să ia,

Isop, cârmâz de-asemenea,

Pentru că ele trebuiesc –

În flăcările ce-nghițesc

Vaca cea roșă – aruncate.

7Când va sfârși aceste toate,

Să-și spele hainele de-ndat

Și să se ducă la scăldat.

Când va sfârși, să vină iară,

În tabără și, până-n seară,

Are să fie necurat.

8Acel care s-a ocupat

De arsul vacii, tot la fel,

Are să facă-apoi și el:

Să-și spele hainele de-ndat

Și să se ducă la scăldat.

În tabără, să vină iară

Și-i necurat, până pe seară.

9Un om curat, aflat la voi,

Să ia cenușa vaci-apoi,

S-o scoată-afară, de îndat’,

S-o pună într-un loc curat.

O va păstra, în acest fel,

Pentru întregul Israel,

Și are să se folosească

Atunci când au să pregătească

O apă pentru curățire,

Menită pentru ispășire.

10Cel care strânge – dintre voi –

Cenușa vacii, mai apoi

Să-și spele haina, ne-apărat,

Căci până-n seară-i necurat.

Aceasta trebuie să fie

O lege, pentru veșnicie,

Pentru întregul Israel

Și pentru cel străin, la fel.

11Atunci când întâmpla-se-va

Că va atinge cineva,

Un mort, acela să rămână,

Drept necurat, o săptămână.

12El să ia apa, cu menire

De apă pentru curățire,

Și să se curețe cu ea

A treia zi și-asemenea,

În cea de-a șaptea, negreșit.

În caz că nu s-a curățit

În aste zile, să se știe

Că necurat are să fie.

13Acela care a atins –

Întâmplător sau înadins –

Un mort, și nu se curățește,

Să știți că astfel, pângărește

Cortu-ntâlnirii. Negreșit,

Acela fi-va nimicit,

Din mijlocul lui Israel,

Pentru că, peste omu-acel,

N-a fost stropită apa care

Se folosea la curățare,

Iar omul nu este curat.

El a rămas tot necurat,

Necurăția omului

Aflându-se asupra lui.

14Atunci când întâmpla-se-va,

În cort, să moară cineva,

Iată ce trebuie să știți,

Ce lege-aveți să folosiți:

Oricine-ar fi și de oriunde,

Dacă în acel cort pătrunde,

Are să fie necurat,

Asemeni celui care-a stat,

În cort, cu mortul. Să se știe

Că necurat are să fie,

O săptămână. Negreșit,

15Și orice vas descoperit –

Fără capac bine fixat –

Are să fie necurat.

16Atunci când întâmpla-se-va

Ca să se-atingă cineva –

Întâmplător sau înadins –

De-un mort care, pe câmp, s-a stins,

Sau de acel care-a pierit

Fiind, de sabie, lovit,

Ori s-a atins de oseminte

Ce-s omenești, sau de morminte,

Omul acela, să se știe

Că necurat are să fie

Și tot așa o să rămână

Apoi, un timp de-o săptămână.

17Pentru cel care-i necurat,

Cenușe, trebuie luat

Din jertfa arsă cu menire

De jertfă pentru ispășire.

Peste cenușa ce-a rămas,

Să puneți apă, dintr-un vas;

Apa să fie de izvor.

18În urmă-n fața tuturor,

Un om curat, isop, să ia,

Să-nmoaie-acel isop, în ea.

Să se întoarcă înapoi

Și, cortul, să-l stropească-apoi,

Uneltele ce-s ale lui,

Locuitorii cortului,

Și pe acel ce l-a atins

Pe omul cari, pe câmp, s-a stins,

Sau pe cel care a pierit

Fiind, de sabie, lovit,

Ori s-a atins de oseminte,

Sau poate a atins morminte.

19Un om care va fi curat,

Pe cel ce este necurat,

A treia zi, să îl stropească,

Pentru ca să se curățească.

A șaptea zi de-asemenea,

Iar omul, grijă, va avea,

Să-și spele hainele, de-ndat’,

Și să se ducă la scăldat

Căci necurat el mai urmează

A fi, până se înserează.

Seara, va fi, din nou, curat.

20Un om cari este necurat

Și care nu s-a curățit,

Are să fie nimicit,

Căci prin necurăția lui,

Locașul sfânt al Domnului,

Omul acel l-a pângărit

Că, peste el, nu s-a stropit,

Apa ce are drept menire

Apă a fi, de curățire.

Să-l nimiciți, din Israel,

Căci necurat e omu-acel.

21Aceasta trebuie să fie,

O lege, pentru veșnicie.

Cel cari, pe altul, îl stropește,

Cu apa care curățește,

Să-și spele hainele și el.

Să știți dar, că omul acel –

Prin ceea ce el a lucrat –

O să ajungă necurat,

Căci s-a atins de apa care

E pentru-a face curățare.

El, necurat, are să fie,

Până când seara o să vie.

22De orice lucru s-a atins –

Fără să vrea sau înadins –

Cel necurat, lucrul acel

Ajunge necurat și el

Și necurat are să fie,

Până când seara o să vie.”