Numeri 27 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Legea asupra moștenirilor

1Dar fetele lui Țelofhad –

Fiul lui Hefer, Galaad,

Al lui Machir și-al lui Manase,

Ieșiți din a lui Iosif case –

Aveau ceva nelămurit.

Mahla, întâia, s-a numit;

Apoi urmează cea de-a doua,

Pe care o chemase Noa;

Hogla și Milca au urmat,

Iar Tirța, șirul, la-ncheiat.

2Fetele merseră-așadar,

La Moise și la Eleazar,

La capii Israelului

Aflați în fața cortului.

‘Naintea lor, când s-au aflat,

În acest fel, au cuvântat:

3„Al nostru tată – cum se știe –

S-a prăpădit bietu-n pustie;

Deși el nu a fost găsit

Printre cei cari s-au răzvrătit

Cu Core, contra Domnului,

E mort, pentru păcatul lui,

Fără ca să fi dobândit,

Un fiu, ce l-ar fi moștenit.

4De ce, numele tatălui –

Din mijlocul familiei lui –

Acum, va trebui să piară,

Căci el n-a avut fii, afară

De noi, cari fete îi suntem?

Dar oare, însă, nu putem

Primi noi, moștenirea lui?

Voim ca partea tatălui,

Pe care-o are între frați,

Nouă – acuma – să ne-o dați.”

5Moise, atunci, nimic n-a spus,

Ci mai întâi, el a adus

Pricina-n fața Domnului,

Ca să cunoască voia Lui.

6Domnul, lui Moise, i-a vorbit:

7„Află că drept au glăsuit

Copilele lui Țelofhad –

Al lui Hefer fiu și-al lui Gad.

Tu să le dai în stăpânire,

Deci partea lor de moștenire.

Aceasta trebuie să fie –

De bună seamă – o moșie,

Chiar între ale fraților

Ce-i avusese tatăl lor.

8Copiilor lui Israel,

Să le vorbești, în acest fel:

„Atunci când întâmpla-se-va

Că o să moară cineva,

Și dacă printre-ai săi copii,

Omul acela n-are fii,

Veți trece-ntreaga moștenire

Ce-o va avea, spre stăpânire,

În mâna fetei omului.

9Dacă nu lasă-n urma lui

Nici fete, o să trebuiască

Atunci, frații să-l moștenească.

10Dacă nici frați nu va avea,

În urma lui, să i se dea

Averea, fraților pe care

Tatăl, acelui om, îi are.

11Dacă nici tatăl n-are frați,

Averea lui, voi să o dați

Doar rudei mai apropiate,

Din cele care sunt aflate

Atuncea, în familia lui.

Deci moștenirea omului,

Rudei acelea să o dați.

Lucrul acesta – nu uitați –

O lege și un drept să fie,

În Israel, pentru vecie,

Așa cum Domnu-a poruncit,

Când El, cu Moise, a vorbit.”

Iosua urmaș lui Moise

12Domnul, lui Moise, i-a mai spus:

„Pe Abarim, pe munte, sus,

Urcă-te-acuma și privește

Țara pe care-o dăruiește

Domnul, copiilor pe care

Poporul Israel îi are.

13Te las, numai să o privești,

Pentru că-n ea, n-ai să pășești.

La fel precum s-a întâmplat

Cu-Aron, vei fi adăugat –

În urmă – la poporul tău;

14Căci ați făcut un lucru rău,

Atunci când v-ați împotrivit

Poruncilor ce le-ați primit –

Când în pustia Țin erați –

Unde cu toții vă certați.

Acolo, voi nu M-ați sfințit,

Așa cum ar fi trebuit,

În fața-ntregului popor,

Strâns, cu prilejul apelor.”

(Acestea sunt apele care

Au provocat o ceartă mare,

La Cades – după cum se știe –

Chiar în a Ținului pustie.)

15Moise, atuncea, a vorbit:

16„Doamne, Tu care, negreșit,

Ești Dumnezeul tuturor –

Al tuturor duhurilor

Oricărui trup, te rog, găsește

Pe cineva și pregătește

Un om, pe cari să-l pui, mai mare,

Peste întreaga adunare.

17El o să meargă-n fruntea lor

Și va conduce ăst popor;

El o să-l poată scoate-afară,

Sau îl va duce iar, în țară,

Să nu pară acest popor,

Ca niște oi, fără păstor.”

18Domnul, lui Moise, i-a vorbit:

„Iată că Eu l-am rânduit

Pe Iosua, fiul lui Nun.

Ia-l lângă tine, căci îți spun

Că e un om în care Eu

O parte-am pus, din Duhul Meu.

Tu, mâna doar, să îți așezi,

19Pe el, și să-l înfățișezi

La Eleazar, preotul mare,

Să vadă-ntreaga adunare

Cum că lui Iosua atunci,

Tu vei avea să-i dai porunci.

20Părtaș să-l faci tu – nu uita –

Deci la dregătoria ta,

Ca să primească ascultare,

De la întreaga adunare.

21Lui Eleazar, spune-i astfel:

„Te rog, întreabă, pentru el –

Ca nu cumva, noi să greșim –

De judecata lui Urim

Care-i ‘naintea Domnului,

Ca să urmăm porunca Lui.”

Iar Iosua – și-apoi cu el,

Întreg poporul Israel –

Are să iasă așadar,

Cum porunci-va Eleazar;

Și vor intra-n același fel,

Atunci când poruncește el.”

22Moise, întocmai, a-mplinit

Ceea ce Domnu-a poruncit.

Pe Iosua, el l-a chemat

Și-n urmă, l-a înfățișat

La Eleazar, preotul mare,

Și la întreaga adunare.

23Mâna, și-a pus asupra lui –

După porunca Domnului –

În văzul tuturor și-atunci –

Față de toți – i-a dat porunci.