1Domn al neprihănirii mele,
Răspunde-mi când strig către Tine!
Scoate-mă-n larg, în clipe grele,
Când strâns sunt. Ai milă de mine!
Ascultă Doamne, ruga mea!
2Iar fii ai oamenilor, voi
Să-mi spuneți cât voi mai vedea
Batjocorită, în noroi,
Că-i a mea slavă? Până când
Deșertăciunea o iubiți,
După minciuni doar, alergând?
(Oprire)
3Vă spun acum dar, ca să știți,
Că este-un om care-i iubit
Și e ales de Dumnezeu.
Atunci când strig, sunt auzit
De al meu Domn ceresc, mereu.
4Cutremurați-vă! Vegheați!
Vegheați să nu păcătuiți!
În inimi, să vă repetați
Lucrul acest când vă găsiți
În patul vost’: tăceți apoi.
(Oprire)
5Aduce-ți jertfe ne-ntinate
Și-n Dumnezeu vă-ncredeți voi!
6Mulți spun: „Cine o să ne-arate,
Vreodată, fericirea?” Eu
Atâta zic: „Fă să răsară,
O Doamne, peste noi, mereu,
Lumina Feței Tale, iară!”
7Tu-mi dai mai multă bucurie
Decât vreodată-au căpătat
Ei, când știau că o să fie
Rodul de grâu și vin, bogat.
8Eu, când mă culc, adorm în pace
Pentru-că-n locuința mea,
Tu-mi dărui liniștea ce-mi place,
Și pacea Ta mă va veghea.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
