Romani 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Roadele acestui fapt

1„Dacă neprihăniți, suntem

Noi, prin credință-acum, avem

Pace, mereu, cu Cel de Sus,

Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.

2De-aceea, noi Îi datorăm,

Acuma, faptul că ne-aflăm,

Doar prin credință așadar,

Intrați în starea cea de har,

În cari ne bucurăm, mereu,

Nădăjduind în Dumnezeu,

La arătarea slavei Sale.

3Ba mai mult, am găsit cu cale,

Că-i bine să ne bucurăm,

Chiar și atunci când înfruntăm

Necazurile, căci noi știm

Că, prin acestea, dobândim,

Răbdarea cea de trebuință,

4Care ne-aduce biruință,

Când ne aflăm în încercare;

Iar biruința, când apare,

E, de nădejde, însoțită.

5Nădejdea, astfel întărită,

Nu ne înșeală, niciodată,

Pentru că-n noi a fost turnată

Iubirea, de la Dumnezeu,

Pe care o purtăm, mereu,

În încercări, pe-acest pământ,

În inimă, prin Duhul Sfânt.

6Căci iată, când pierduți eram –

Și când putere nu aveam –

Hristos, la vremea cuvenită,

A adus plata potrivită,

Murind, spre a fi izbăviți

Cei care sunt nelegiuiți.

7Pentru un om neprihănit,

Cu greu, poate, s-ar fi găsit

Un om, în stare ca să moară,

Însă, se poate, bunăoară,

Să spun că s-ar găsi, cumva,

Să se jertfească cineva,

Pentru un om, pentru cel care,

Drept binefăcător, îl are.

8Dar Dumnezeul nostru, iată,

Față de noi, că Își arată

Dragostea Lui, prin ce-a făcut.

Pe când noi, încă, am zăcut

În starea noastră de păcat,

Iisus Hristos fusese dat,

Să se jertfească, pentru noi.

9Cu-atât mai mult, să știți apoi,

Că dacă suntem socotiți,

Acum, cu toți, neprihăniți,

Prin al Său sânge, tot prin El,

Noi, mântuiți, vom fi astfel,

De a lui Dumnezeu mânie,

Care e gata ca să vie.

10Dacă pe când pierduți eram

Și drept vrăjmași ne socoteam,

Cu Dumnezeu, ne-am împăcat

Prin al Său Fiu, care Și-a dat

Viața, drept jertfă, pentru noi,

Cu-atât mai mult, să credeți voi,

Acuma dar, dragii mei frați,

Că dacă suntem împăcați

Cu El, vom fi și mântuiți,

Prin voia Lui – așa să știți!

11Și nu numai atât, dar noi

Ne bucurăm, mereu, apoi,

În Dumnezeul Cel de Sus,

Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,

Adică prin Acel, prin care,

Noi căpătat-am împăcare.”

Păcatul și harul

12„De-aceea, printr-un om anume,

Păcatul a intrat în lume

Și astfel – prin acest păcat –

Moartea, în lume, a intrat.

Moartea aceasta, fraților,

S-a-ntins asupra tuturor

Și, peste toți, a stăpânit

Fiindcă au păcătuit…

13(Păcatul – să luați aminte –

Era, în lume, înainte

De a fi dată astă Lege,

Însă acesta, se-nțelege,

Că-n seamă nu a fost ținut,

Cât timp, legea n-a apărut.

14Dar totuși, moartea a domnit –

De la Adam – și-a stăpânit

Până la Moise, peste cei

Care-au păcătuit; dar ei

N-au săvârșit nici o călcare

A Legii – asemănătoare

Cu-a lui Adam – cari se vădește

Icoana ce pre-nchipuiește,

În arătarea ei deplină,

Pe Cel care avea să vină.

15Însă, cu darul arătat

A fi fără de plată dat,

Nu e la fel – fără-ndoială –

Precum era cu-acea greșeală.

Căci dacă unul a greșit

Și-n urmă moartea i-a lovit

Pe oamenii cei mulți apoi,

Cu-atât mai mult, azi, pentru noi,

Chiar Dumnezeu, prin al Său har,

Ne-a adus, tuturor, un dar,

Pe care – trebuie știut –

Că printr-un om, ni l-a făcut –

Dat din belșug și generos –

Adică prin Iisus Hristos.

16Darul acesta n-a venit

Prin cel ce a păcătuit;

Căci judecata, împlinită –

Cari pentru mulți a fost rostită –

Adus-a doar osândă, iată.

Însă, acest dar, fără plată,

Venit cu multe osteneli,

Urmare a multor greșeli,

Aduce-o hotărâre care

Împarte, din belșug, iertare.

17Deci, dacă unul a greșit,

Iar moartea-n lume a domnit

Prin el – adică prin greșeală –

Cu mult mai mult – fără-ndoială –

Acuma, cei care primesc

Harul și darul cel ceresc

Cari vine peste-ntreaga fire

Și e chemat neprihănire,

Au să domnească-n viața lor

Prin unul singur – fraților –

Care, așa cum v-am mai spus,

Este numit Hristos Iisus!)

18…Deci dacă, fără îndoială,

Doar printr-o singură greșeală,

O grea osândă a venit

Și pe tot omul l-a lovit,

Acuma, iată că apare

O hotărâre de iertare,

Dată pentru întreaga fire,

Ce va-mpărți neprihănire,

Pentru toți oamenii. Prin ea,

Cu toții, viață, vom avea,

19Căci după cum s-a întâmplat

Atuncea când n-a ascultat

Un singur om – iar pentru el

Ajuns-au păcătoși, astfel,

Cei mulți – acum, de-asemenea,

Prin ascultarea unuia,

Cei mulți găsiți vor fi plăcuți,

Neprihăniți fiind făcuți.

20Atunci când Legea a venit,

Prin ea, greșeala s-a-nmulțit.

Unde-i păcat mult, să știți dar,

Precum că este mai mult har;

21Căci după cum acest păcat

A stăpânit și moarte-a dat,

O să supună toată firea

Și harul, dând neprihănirea

Cari, viață – veșnic – a adus,

Prin Domnul nost’ Hristos Iisus.”