Isaia 46 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Iată, se prăbușește Bel.

Nebo, apoi, cade și el.

Idolii lor, pe vite-s puși;

Pe dobitoace sunt aduși;

Idolii care îi purtați

Care pe vite-i încărcați,

Au să ajungă o povară

Și vor fi sarcini, bunăoară,

Pe spatele bietelor vite

Cari, de puteri, vor fi sleite!

2S-au prăbușit și au căzut.

Povara lor, nu au putut

Ca să și-o scape, și-n robie,

Ei înșiși au ajuns să fie.

3Iacove, voi să M-ascultați!

De-asemenea, seama luați

Și voi cari sunteți rămășiță

Din a lui Israel mlădiță!

Ascultați voi, acei pe care

Purtatu-v-am Eu în spinare –

De când pe lume sunteți voi –

Și pe-al Meu umăr, mai apoi,

Necontenit, loc ați avut,

Din clipa-n care v-ați născut:

4Până când o să-ncărunțiți

Și până o să-mbătrâniți,

Același am să fiu, mereu,

Și-am să vă dau sprijinul Meu.

Necontenit, vă însoțesc

Pentru că Eu vă mântuiesc.

5Cu cine, veți căuta voi,

Să Mă asemănați, apoi?

Spre cine, oare, veți privi,

Cu el, de a Mă potrivi?

6Ei varsă aurul aflat

În pungă și au deșertat

Argintul ca să-l cântărească

În cumpănă și să tocmească

Un argintar, cari le va face

Un dumnezeu, precum le place,

Să se închine-n fața lui,

În fața dumnezeului

Pe care ei și l-au dorit.

7Idolul astfel făurit,

Pe umăr, e apoi purtat

Și pe-al său loc e așezat.

Rămâne-va în locu-acel,

Căci nu se poate mișca el.

Oamenii vin în fața lui,

Se-nchină-apoi idolului,

Strigă la el și, rugător,

Îi cer să le dea ajutor.

El nu răspunde, iar apoi

Nici nu îi scapă din nevoi.

8Fiți oameni și luați aminte!

Țineți, aceste lucruri, minte!

Hei, păcătoșilor, și voi

Veniți-vă în fire-apoi!”

9„De lucrurile petrecute

În vremile de mult trecute,

Voi să vă amintiți, mereu.

Eu singur, doar, sunt Dumnezeu.

Un altul, în afara Mea,

Nu se mai află nimenea.

10Am spus, spre știrea tuturor,

Tot ce va fi în viitor.

Tot ceea ce va fi făcut,

Eu am vestit, de la-nceput,

Până când nu s-a împlinit,

Pentru că astfel am vorbit:

„Ceea ce hotărât-am Eu

Va sta-n picioare, tot mereu,

Căci voia Mea e neclintită

Și trebuie a fi-mplinită.

11O pasăre de pradă vine –

Când chem – din răsărit, la Mine,

Să împlinească planul Meu.

De vreau, din depărtări chem Eu,

Un om care să Mă slujească

Și gândul să Mi-l împlinească.

Eu sunt Cel care plănuiește,

Precum și Cel ce-nfăptuiește.

12Oameni cu inima vădită

Precum că este împietrită!

Voi – cei de pe cuprinsul firi,

Potrivnici ai neprihănirii –

La Mine, seama, să luați

Și-al Meu cuvânt să-l ascultați!

13Iată, neprihănirea Mea

Se-apropie, pentru că ea

Nu e departe-acum de voi,

Iar mântuirea Mea, apoi,

Nu are ca să zăbovească

Ci încurând o să sosească.

Ea, în Sion, are să stea,

Iar în Israel, slava Mea.”