1 Cronici 22 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1David a zis: „Aici, vreau eu,

O Casă, pentru Dumnezeu.

Mai vreau apoi, și un altar.

Jertfe să se aducă-n dar –

Arderi de tot – pe-altaru-acel,

Pentru întregul Israel.”

Pregătirile lui David pentru zidirea Templului

2David, la sine, a chemat

Străinii care s-au aflat

În țară-atunci, în Israel.

A adunat – în acest fel –

Pe cei care se dovedeau

Că-n piatră, cioplitori, erau.

Pe-aceștia i-a însărcinat

Să pregătească, de îndat’,

Pietrele ce erau menite

A fi – în urmă – folosite

Pentru zidirea Templului,

Cari fi-va Casa Domnului.

3Fier – din belșug – a pregătit

Din care-apoi a făurit

Cuie cu care se prindeau

Aripile ce le aveau

Ușile Templului. Apoi,

A mai făcut și scoabe noi.

A adunat – de bună seamă –

Pe lângă fier, multă aramă.

Atât de multă ea era,

Căci nu se putea număra.

4Lemne de cedru a primit,

Cari fără număr s-au vădit,

Aduse de Sidonieni

Și-asemenea, de Tirieni.

5David, de Solomon, mereu,

Spunea: „E tânăr fiul meu

Și e plăpând. De-aceea vreau

Să pregătesc și-apoi să-i dau,

Tot ceea ce se dovedește

Că pentru casă trebuiește.

Voiesc a fi deosebită

Casa ce Îi va fi zidită

Lui Dumnezeu. Va fi știută

Și-n toată lumea, cunoscută.

Slava va fi, mereu, cu ea

Și faima, de asemenea.”

‘Nainte de a fi murit,

Mari pregătiri a săvârșit

David, pentru ca fiul lui

Să-nalțe Casa Domnului.

Sfaturile date lui Solomon

6David, la sine, l-a chemat

Pe Solomon și-apoi i-a dat

Porunci, ca după moartea lui,

Să-nalțe Casa Domnului.

7El zise: „Iată, fiul meu,

Aveam de gând să fac chiar eu,

O casă, mare, Numelui

Cari este-al Dumnezeului

Ce Îl avem. Dar mi-a vorbit

8Cuvântul Lui, și m-a oprit,

Zicând: „Războaie, ai purtat

Și sânge mult, tu ai vărsat.

De-aceea, nu-ți îngădui Eu,

Casă să-I faci, Numelui Meu.

9Iată, un fiu vei căpăta

Acesta se va arăta

Om al odihnei. Voi veghea

Și pace-n jur, el va avea,

Căci „Solomon”, va fi numit

(„Pace” înseamnă tălmăcit).

În vremea-n cari trăi-va el,

Pace va fi, în Israel.

10Atunci când are să domnească,

O Casă o să-I construiască

Numelui Meu. Eu – pe vecie –

Scaunul său pentru domnie

Am să îl întăresc, căci iată:

El Îmi e fiu și îi sunt Tată.”

11De-acuma, fiule, mereu,

Fie cu tine Dumnezeu,

Ca-n toate tu să propășești

Și-apoi o Casă să-I zidești,

Așa precum El îți va spune.

12Domnul să-ți dea înțelepciune,

Ca să te facă să domnești

În Israel și să-I păzești

Legile care le-a lăsat.

13Atuncea, fii încredințat

Precum că ai să propășești.

Să cauți ca să împlinești

Legile ce le-a rânduit

Și tot ceea ce-a poruncit,

Prin Moise – prin al Său rob – El,

Pentru întregul Israel.

Te întărește, fiul meu

Și-mbărbătează-te, la greu!

Nu te speria, și-n orice vreme,

N-ai – de nimica – a te teme!

14Iată că eu m-am străduit

Și-astfel, din timp, am pregătit

Mult aur. La o sută mii

Talanți, e el. Vreau să mai știi,

Cum că argintul adunat –

Care-n talanți e măsurat –

E la un milion. Aramă,

Am adunat. De bună seamă,

Fier, am mai strâns, cari – cântărit –

Nu poate fi. Am pregătit

Lemne de cedru-n număr mare

Și pietre multe-apoi, la care

Ai să adaugi – negreșit –

Atât cât va fi trebuit.

Cu ceea ce am adunat,

În urmă fi-va înălțat

Un sfânt lăcaș al Domnului,

O Casă a Numelui Lui.

15La tine, ai un număr mare

De meșteri care sunt în stare

Ca, pietrele, să le cioplească

Și lemnul să îl pregătească,

Pentru că ai și mulți tâmplari.

De-asemenea, ai oameni cari

Îndemânare dovedesc.

Aceștia toți îți folosesc

La construirea Templului,

Care va fi al Domnului.

16Aur și-argint, am adunat.

Fier și aramă ți-am lăsat,

În număr negrăit de mare.

Te scoală-acum, și fii în stare

Ca să lucrezi, iar Dumnezeu

Fie, cu tine, tot mereu!”

17David, apoi, la toți cei cari

S-au dovedit a fi mai mari

În Israel, le-a poruncit

Să îl ajute – negreșit –

Pe Solomon, în lucrul lui.

Mai marilor poporului,

18David le-a zis: „Nu ați văzut,

Ceea ce Domnul a făcut?

Nu știți că Domnul Dumnezeu

Vă însoțește, tot mereu,

Și tihnă ați primit apoi,

Din toate părțile dar, voi?

În a mea mână, i-a lăsat,

Pe toți cei care s-au aflat

În țară și au locuit-o.

Țara pe care-am dobândit-o

Supusă este Domnului

Și-asemenea, poporului

Pe care Dumnezeu îl are.

19De-aceea vreau, ca fiecare

Să-și pună sufletul, mereu,

Să-l caute pe Dumnezeu.

Uniți-vă și căutați,

O casă, să Îi ridicați

Numelui Domnului. În ea,

Chivotul trebuie să stea

Și sculele acelea, toate,

Cari Domnului sunt închinate.”