Psalmii 90 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

CARTEA A PATRAO rugăciune înălțatăDe Moise, cel care, odată,A fost ales de Dumnezeu,Drept om al Său a fi, mereu

1Doamne, din neam în neam ai fost

Al nostru loc de adăpost.

2‘Nainte de-a se fi născut

Munții – până nu s-au făcut

Lumea și tot acest pământ,

Cu toate ce în ele sânt –

Din veșnicii ai fost, mereu,

Și-n veci vei fi Tu, Dumnezeu!

3Tu, în țărână – înapoi –

Pe oameni îi întorci apoi,

Zicând: „Vă-ntoarceți fiilor,

Cari sunteți ai oamenilor!”

4Mia de ani – este știut –

E ca o zi ce a trecut,

În fața Ta, ca niște șoapte

Sau ca și straja cea de noapte.

5Ca pe un vis i-ai măturat,

Când zorile s-au arătat.

Asemenea ierbii, ei sânt,

Ce încolțește pe pământ.

6De dimineață, înflorește;

Apoi – în miezul zilei – crește,

Iar pe-nserat este tăiată

Și-ntinsă spre a fi uscată.

7Mânia Ta ne mistuiește

Și-a Ta urgie ne-ngrozește.

8Nelegiuirile făcute,

În fața Ta, sunt cunoscute.

Păcatele noastre, ascunse,

De-a Ta lumină sunt pătrunse.

9De-a Ta urgie înfocată,

Zilele noastre pier și iată,

Vedem cum anii ni se trec

Și ca un sunet se petrec.

10Ani șaptezeci, pe-a lumii față,

Numără biata noastră viață.

Cei tari, care sunt printre noi,

Optzeci de ani ating apoi.

Lucrul cu care se mândrește

Omul, atât cât viețuiește,

E numai trudă și durere,

Căci anii trec și-apoi el piere.

11Dar cine oare, seamă ține –

Așa după cum se cuvine –

Vreodată, de a Ta mânie

Și de nespusa ei tărie?

Sau cine ia în seamă, oare,

A Ta urgie arzătoare –

Așa după cum se cuvine –

Ca să se teamă-apoi, de Tine?

12Ne-nvață să ne numărăm

Zilele, ca să căpătăm

O inimă mai înțeleaptă,

Mai pricepută și deșteaptă!

13Întoarce-Te Doamne, la noi!

Cât vei mai zăbovi apoi?

Milă s-areți celor ce sânt

Drept robi ai Tăi, pe-acest pământ!

14Ne satură pe fiecare,

De bunătatea Ta cea mare

Și plină doar de bucurie

A noastră viață să ne fie.

15Ne-nveselește, negreșit,

Doar câte zile ne-ai smerit

Și-atâția ani câți am văzut

Al nost’ necaz că a ținut!

16Robilor Tăi, Doamne le-arată

Lucrarea Ta cea minunată,

Iar slava Ta, fiilor lor!

17Fie, asupra tuturor,

Bunăvoința cea pe care

Al nostru Dumnezeu o are!

Să întărești necontenit

Ceea ce noi am săvârșit.

Da, să-ntărești – cum am cerut –

Lucrările ce le-au făcut

Mâinile noastre pieritoare,

Cu multă trudă și răbdare!