Iosua 23 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Adunarea lui Israel. Sfaturile lui Iosua

1Trecuse multă vreme-n zbor,

De când, peste al Său popor,

Domnul, odihnă, a lăsat.

Cu pace l-a înconjurat,

Scăpându-l de vrăjmașii care,

În jur, erau în număr mare.

Înaintat, pe-al vieții drum,

Ajunse Iosua de-acum.

Timpul, în zbor, nu-l ocolise

Și astfel, el îmbătrânise.

2Atunci, la sine, a chemat,

Poporul. Când s-au adunat

Cu toți – bătrâni, judecători,

Ai oștilor conducători,

Precum și toți aceia cari,

În Israel, erau mai mari –

În felu-acesta, le-a vorbit:

„Iată, eu am îmbătrânit,

3Dar voi, cu toții, ați văzut

Ceea ce Domnul le-a făcut,

Mereu, dușmanilor pe care

A noastră seminție-i are.

Convins sunt că pricepeți voi,

Că a luptat El, pentru noi.

4Știți că v-am dat în stăpânire –

Prin sorți – a voastră moștenire,

Ca fiecare seminție

Să capete câte-o moșie.

Stăpâne-s ale voastre case,

Peste popoarele rămase

În țara voastră, începând

De la Iordan și ajungând

Până la mare-n asfințit.

5Dar Domnul vostru, negreșit,

O să le izgonească-apoi,

Ca țara s-o stăpâniți voi.

6Puterea să vi-o încordați

Și ne-ncetat să căutați

Să împliniți tot ce s-a zis

Și-n lege, Moise-apoi a scris.

Să nu v-abateți dragii mei,

La stânga, sau la dreapta ei.

7Cu neamurile care sânt,

Acuma, pe al vost’ pământ,

Nicicând să nu v-amestecați.

De-asemenea, să căutați

Să nu rostiți nume pe care

Vreun dumnezeu de-al lor îl are.

Ăști dumnezei ce-n țară sânt,

Nu-i folosiți în jurământ.

Să nu-i slujiți, să nu-ncercați,

În fața lor, să vă-nchinați.

8Voi alipiți-vă, mereu,

De-al vostru Domn și Dumnezeu,

Așa precum eu am văzut

Că până astăzi ați făcut.

9Voi ați văzut că neamuri cari

Erau puternice și mari,

Ajuns-au a fi izgonite

Din față-vă, și nimicite,

De către Domnul. Nimenea,

Să vă înfrunte, nu putea.

10Un om de-al vost’ putea să ție

Piept, și să urmărească-o mie

Dintre vrăjmași, căci Dumnezeu

Luptat-a pentru voi, mereu.

11La al vost’ suflet să vegheați

Și-aminte, ne-ncetat, luați

La el, ca astfel, voi, mereu,

Să Îl iubiți, pe Dumnezeu.

12Dacă de El vă depărtați

Și dacă vă apropiați

De neamurile care sânt

Aflate pe al vost’ pământ,

Dacă cu ele vă uniți

Căsătorindu-vă, să știți

13Că Domnul n-o să mai voiască,

Din țară, să îi izgonească.

Cursă și laț, ele-au să fie,

Pentru a voastră seminție,

Un bici – în coaste, pentru voi –

Și spini în ochii voștri-apoi.

Atunci, încredințați să fiți

Că voi aveți ca să pieriți

Din astă țară minunată

Care v-a fost, de Domnul, dată.

14Atenți să mă priviți acum:

Iată-mă, gata sunt de drum.

Pe el – ca tot ce-i pământesc –

Sunt pregătit ca să pășesc.

Din inimile voastre, voi –

Din sufletul vostru apoi –

Să recunoașteți, într-un glas,

Cum că nimic nu a rămas –

Din vorbele ce le-a rostit

Al vostru Domn – neîmplinit.

De-aceea, astăzi, pot a spune

Că toate vorbele Lui bune

S-au împlinit, față de voi.

15Dar tot așa, vă spun apoi,

Că după cum s-au împlinit

Vorbele bune, negreșit,

Să știți că și vorbele rele

Pot împlinite-a fi și ele.

Dacă pe Domnu-l părăsiți,

Atunci încredințați să fiți

Că vorba rea se împlinește,

Iar Dumnezeu vă nimicește

Din astă țară minunată,

Care, de El, vă este dată.

16Atunci când legământul dat,

De-al vostru Domn, va fi călcat,

Când veți sluji alți dumnezei

Și vă veți închina la ei,

Fiți siguri că are să vie,

Din cer, a Domnului mânie,

Asupra voastră, și-o să fiți –

Din astă țară – nimiciți.”