Deuteronomul 27 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

BINECUVÂNTĂRI ȘI BLESTEMELegea să se scrie și să se citească

1Moise – și-alăturea de el,

Bătrânii toți din Israel –

Poporului, i-au poruncit:

„Păziți tot ceea ce-ați primit:

Poruncile ce vi s-au dat,

Pe care azi le-ați căpătat!

2Când de Iordan, veți trece voi,

Intrând în țara voastră-apoi –

Pe care-al vostru Dumnezeu

V-o dă s-o stăpâniți mereu –

Voi, pietre mari, să adunați

Pe care să le ridicați,

Iar după ce o să sfârșiți,

Cu var, o să le tencuiți.

3Pe-aceste pietre adunate,

În urmă, fi-vor încrustate

Toate cuvintele pe care

Această lege-acum le are.

Când de Iordan, veți trece voi,

Să faceți tot ce v-am spus noi,

În țara pe cari Dumnezeu

V-o dă s-o stăpâniți mereu –

În țara pe-al cărei pământ,

Lapte și miere, știți că sânt,

Precum promis-a Dumnezeu,

Părinților voștri, mereu.

4Când de Iordan, veți trece voi,

Pe muntele Ebal apoi,

Pietrele vreau să le-adunați

Și-acolo să le ridicați;

Iar după ce o să sfârșiți,

Cu var o să le tencuiți,

Așa precum vă poruncesc

Eu, azi, aici, când vă vorbesc.

5Acolo, trebuie să știți

Că un altar o să zidiți

Care va fi al Domnului.

În pietrele altarului,

Cu dalta, voi să nu ciopliți,

Căci iată că sunteți opriți

Ca peste pietrele din el

Să treceți fierul, în vreun fel.

6Deci pietre-ntregi să adunați,

Atunci când o să ridicați

Altarul, pentru Dumnezeu.

Arderi de tot, va da, mereu,

Pentru al vostru Domn, în dar,

Poporul, pe al Său altar.

7Jertfe de mulțumire, voi

O să aduceți; iar apoi,

În fața Domnului să stați –

Acolo – să vă bucurați.

8Pe pietrele ăstui altar,

Legea s-o scrieți așadar –

Cuvintele ce le-ați primit –

Săpat adânc și deslușit.”

9Moise, de preoți însoțit –

Care erau din neam Levit –

Către poporul adunat

În fața sa, a cuvântat:

„Israele, să iei aminte

Și să asculți aste cuvinte!

Astăzi, în fața Domnului,

Tu te-ai făcut popor al Lui.

10Să umbli după Domnul tău

Și să asculți de glasul Său.

Să împlinești, neîncetat,

Poruncile ce ți le-a dat;

Păzește legea Domnului,

Și toată rânduiala Lui.

Din partea Lui, azi, îți vorbesc

Și toate ți le dăruiesc:

Porunca, legea, să se știe

Că astăzi, eu ți le-am dat ție!”

Binecuvântările de pe muntele Garizim și blestemele de pe muntele Ebal

11Tot în aceeași zi, atunci,

Moise-a mai dat niște porunci,

Poporului care a stat

În jurul său și-a ascultat:

12„Iată ce trebuie făcut,

După ce voi veți fi trecut

De apele Iordanului:

Urcați pe creasta muntelui

Care – așa după cum știm,

Cu toți – se cheamă Garizim.

Primul cari se va fi suit

E Simeon. Va fi-nsoțit

De Levi, Iuda, Isahar,

De Beniamin și Iosif doar;

Pe munte, ei să se așeze

Și-apoi, să binecuvinteze

Întreg poporul adunat.

13În ăst timp, se va fi urcat

Ruben – cari fi-va însoțit

De Gad, Așer și negreșit,

De Zabulon, Dan, după care

Neftali, ca să vină, are –

Pe muntele Ebal numit,

De unde ei vor fi rostit

Blestemu-n fața tuturor.

14Atunci, neamul Leviților

O să vorbească, cu glas tare,

Pentru întreaga adunare

A fiilor lui Israel,

Și au să spună-n acest fel:

15„Întotdeauna, blestemat

Să fie cel ce și-a turnat

Un chip – sau cel ce a-ndrăznit

Să-și făurească chip cioplit –

Căci urâciuni vor fi mereu

Pentru al nostru Dumnezeu,

Un lucru care a ieșit

Din mâini de meșter și pitit

A fost apoi, în loc ascuns!”

Poporu-ntreg să dea răspuns:

Prin „Amin!”, el să întărească

Blestemul ce-o să se rostească.

16„Întotdeauna, blestemat

Să fie cel ce-a cutezat

Ca pe părinți să-i ocolească –

Adică să-i nesocotească!”

Prin „Amin!”, întregul popor

Va întări cuvântul lor.

17„Întotdeauna, blestemat

Să fie cel ce-a cutezat

De a-i muta aproapelui,

Hotarele moșiei lui!”

Prin „Amin!”, întregul popor

Va întări cuvântul lor.

18„Întotdeauna, blestemat

Să fie cel ce-a cutezat,

Pe orb, ca să îl amăgească,

Pe drum, ca să se rătăcească!”

Prin „Amin!”, întregul popor

Va întări, cuvântul lor.

19„Întotdeauna, blestemat

Să fie cel ce-a cutezat

Ca să atingă dreptul care,

Străinul, printre voi, îl are,

Dreptul orfanului apoi,

Sau văduvelor de la voi!”

Prin „Amin!”, întregul popor

Va întări cuvântul lor.

20„Întotdeauna, blestemat

Va fi cel care s-a culcat

Cu o femeie ce-o să fie,

Pentru al său tată, soție!”

Prin „Amin!”, întregul popor

Va întări cuvântul lor.

21„Mereu, să fie blestemat

Cel ce, cu vite, s-a culcat!”

Prin „Amin!”, întregul popor

Va întări, cuvântul lor.

22„Întotdeauna, blestemat

Să fie cel ce s-a culcat,

Cu sora lui, cari se arată

A fi a mamei sale fată,

Sau cu acea soră pe care,

Drept fiică, tatăl său o are!”

Prin „Amin!”, întregul popor

Va întări cuvântul lor.

23„Întotdeauna, blestemat

Să fie cel ce s-a culcat

Cu sora lui!” Al tău popor,

„Amin!”, la va răspunde, lor.

24„Mereu, să fie blestemat

Cel ce-n ascuns a cutezat,

Aproapele, să își lovească!”

„Amin!”, poporul să rostească.

25„Întotdeauna, blestemat,

Va fi cel care-a cutezat

Ca sângele neprihănit

Să-l verse, pentr-un dar primit!”

Prin „Amin!”, întregul popor

Va întări cuvântul lor.

26„Întotdeauna, blestemat

Să fie cel ce-a cutezat

A nu-mplini aste cuvinte

Cari, azi, vă sunt puse-n ‘nainte,

Prin legea care vi s-a dat!”

Prin „Amin!”, va răspunde-ndat’,

Atunci, al tău întreg popor

Spre-a întări vorbirea lor.”