Isaia 61 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Vestirea mântuirii

1„Duhul Domnului Dumnezeu

E peste Mine, tot mereu,

Căci El M-a uns, ca să Mă duc

În lume, bune vești s-aduc

Celor sărmani și chinuiți,

Celor ce sunt nenorociți.

Domnul, atunci când M-a trimis

Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis

Să-l vindec pe acela care

O inimă zdrobită are,

Să dau de veste robilor

Că-i ceasul slobozirii lor

Și să dau izbăvire-apoi

Celor ce sunt prinși de război.

2Vestesc sosirea anului

Al îndurării Domnului.

Vestesc o zi de răzbunare

A Dumnezeului pe care

Noi Îl avem. Cei întristați,

Acuma, fi-vor mângâiați.

3Vin și aduc celor pe care,

Drept întristați Sionu-i are,

Cununa cea împărătească,

Cu care să-și împodobească

Ale lor capete plecate

Cari cu cenușe-s presărate.

Ei n-au să plângă, pe vecie.

Un untdelemn de bucurie,

În locul plânsului le dau

Și-a lor tristețe am s-o iau.

În locul duhului mâhnit,

Un strai de laudă-au primit,

Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii,

Să fie, „ai neprihănirii”

Și-apoi „un sad al Domnului,

Spre a sluji spre slava Lui”.

4„Ei au ca să zidească, iară,

Vechile dărmături din țară,

Căci năruirile uitate

Vor fi, atunci, iar ridicate

Și astfel fi-vor înnoite

Cetățile ce-s pustiite

Cari părăsite au rămas,

Din neam în neam, până-n ăst ceas.

5Străinii vor veni la voi,

Să pască turmele apoi;

De-asemenea, feciorii lor

Vor fi plugari pe-al vost ogor;

La vie, o să-i folosiți,

6În timp ce voi veți fi numiți

Drept preoți ai lui Dumnezeu,

Căci o să Îl slujiți, mereu.

A neamurilor bogăție,

Numai la voi, are să vie,

Iar cu a lor fală, apoi,

Aveți ca să vă făliți voi.

7Ocara le va fi luată

Și-n locul ei le va fi dată

Cinste-ndoită. Au să fie

Cuprinși de mare veselie,

Căci stăpânesc în a lor țară.

A lor rușine o să piară,

Parte având de bucurie

Care va ține pe vecie,

8Căci Eu sunt Domnul. Eu păzesc,

Mereu, dreptatea și-o iubesc.

Urăsc apoi, nelegiuirea

Și tot la fel urăsc răpirea.

Eu, cu credincioșie, iată,

Am să le dau a lor răsplată,

Pentru că Eu am să închei,

Un legământ veșnic cu ei.

9Sămânța lor va fi știută

Și-n toată lumea, cunoscută.

Toți cei care o vor vedea

Vor ști de-ndat’, precum că ea

E o sămânță minunată,

De Domnul binecuvântată.”

10În al Meu Domn, Mă bucur Eu

Și vesel sunt, în Dumnezeu,

Căci Mi-a dat haina mântuirii,

Mi-a dat mantaua izbăvirii.

Cu o cunună-mpărătească,

El a voit să Mă gătească,

Precum este un mire-n casă,

Sau precum este o mireasă

Care de nuntă-i pregătită,

Cu ale ei scule gătită.

11Cum bulgării pământului

Dau naștere lăstarului

Și precum a grădinii față

Semănăturilor dă viață,

La fel va face, peste fire,

Ca să răsară mântuire

Precum și laudă, mereu,

Al nostru Domn și Dumnezeu.”